ICCJ. Decizia nr. 6634/2004. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 1099 din 17 iulie 2000, pronunțată de Tribunalul Iași, au fost respinse excepțiile prescripției dreptului la acțiune și a lipsei calității procesuale active, a fost admisă acțiunea introdusă la 2 septembrie 1997 de reclamantele Eparhia Bisericii Armene din România și Parohia Bisericii Armene Suceava, a fost constatată nulitatea absolută a actelor constitutive ale Comunității Armene Ortodoxe Suceava și s-a dispus radierea acesteia din registrul special al persoanelor juridice deținut de Judecătoria Suceava.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că înscrierea pârâtei în registrul special pentru persoane juridice, prin încheierea din 17 aprilie 1991, este lovită de nulitate absolută, fiind făcută cu încălcarea dispozițiilor imperative ale Legii nr. 21/1924, în temeiul căreia a fost promovată acțiunea.
Prin decizia civilă nr. 17 din 26 martie 2001 Curtea de Apel Iași a admis excepția privind tardivitatea motivării apelului și a respins apelul declarat de Comunitatea Armeană Ortodoxă Suceava împotriva sentinței dată de Tribunalul Iași.
Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, prin decizia nr. 5267 din 20 noiembrie 2001, a admis recursul declarat de Comunitatea Armeană Ortodoxă Suceava, a casat hotărârile pronunțate și a trimis cauza pentru rejudecare la Tribunalul Iași cu motivarea că atât instanța de fond, cât și cea de apel au soluționat cauza cu încălcarea Legii nr. 21/1924 întrucât nu au dispus citarea ministrului în competența căruia cade scopul persoanei juridice.
în rejudecare, Tribunalul Iași, prin sentința civilă nr. 274 din 10 aprilie 2002, a respins excepțiile privind prescripția dreptului la acțiune și a lipsei calității procesuale active, a admis acțiunea reclamantelor, a constatat nulitatea absolută a actelor constitutive ale Comunității Armene Ortodoxe Suceava și a dispus radierea acesteia din registrul special al persoanelor juridice deținut la Judecătoria Suceava.
Apelul declarat împotriva acestei sentințe de pârâta Comunitatea Armeană Ortodoxă Suceava a fost admis de Curtea de Apel Iași, care, prin decizia nr. 50 din 13 decembrie 2002, a anulat sentința Tribunalului Iași și a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Iași.
Pentru a hotărî astfel instanța de apel a motivat că prin apariția O.G. nr. 26/2000 competența materială de soluționare în primă instanță a unei astfel de cauze a fost dată judecătoriilor, fiind aplicabile dispozițiile art. 1, pct. 1 C. proc. civ. Cum prezenta cauză a parcurs două cicluri de judecată ca urmare a casării și a intervenit schimbarea competenței materiale, instanța de apel a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile tranzitorii prevăzute de art. 725 alin. (2), teza a II-a C. proc. civ., cu atât mai mult cu cât decizia de casare a Curții Supreme de Justiție este din 20 noiembrie 2001, deci după apariția O.G. nr. 26/2000.
împotriva deciziei dată în apel, în termen legal au declarat recurs reclamantele Eparhia Bisericii Armene din România și Parohia Bisericii Armene Suceava care au invocat următoarele motive de casare: instanța de apel a încălcat prevederile art. 315 alin. (1) C. proc. civ. cât timp prin decizia nr. 5267 din 20 noiembrie 2001 Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, a dezlegat problema competenței instanței de trimitere; în apel, au fost interpretate și aplicate greșit prevederile art. 725 C. proc. civ., care, la data intrării în vigoare a O.G. nr. 26/2000 aveau o altă formulare; instanța de apel a aplicat greșit prevederile art. 721 C. proc. civ.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 78 din O.G. nr. 26 din 30 ianuarie 2000, prezenta ordonanță intră în vigoare în termen de 3 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al României, iar în conformitate cu art. 82 din același act normativ, cererile de autorizare a înființării asociațiilor, fundațiilor sau uniunilor de persoane, aflate în curs de soluționare pe rolul instanțelor de judecată legal investite la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe, vor continua să fie soluționate de acele instanțe.
Aplicând O.G. nr. 26/2000 unei cereri în justiție promovată la data de 2 septembrie 1997 în temeiul Legii nr. 21/1924, instanța de apel a interpretat greșit nu numai textele citate, dar a încălcat și principiul înscris în art. 3 C. civ. și art. 15 alin. (2) din Constituția României referitor la neretroactivitatea legii civile noi.
Pe de altă parte, în conformitate cu prevederile art. 89 din Legea nr. 21/1924, cauzele întemeiate pe prevederile acestei legi sunt judecate în camera de consiliu, iar potrivit art. 106 alin. (1) din aceeași lege, dispozițiile sunt de ordine publică.
Cercetând dosarul Curții de Apel Iași se constată că la data de 13 decembrie 2002 pricina s-a judecat în ședința publică, contrar prevederii legale citate și care sancționează actul de procedură întocmit prin neobservarea acestor dispoziții cu nulitatea.
Față de cele ce preced, recursul declarat de reclamante a fost admis, a fost casată decizia Curții de Apel Iași și s-a trimis cauza aceleiași instanțe care are a se preocupa de soluționarea motivelor de apel cu care a fost investită.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6628/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6629/2004. Civil → |
|---|
