ICCJ. Decizia nr. 6671/2004. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată la data de 7 februarie 2003, reclamantul A.M., judecător în cadrul Tribunalului Vaslui, a chemat în judecată Tribunalul Vrancea și Ministerul Justiției, solicitând instanței ca pârâții să-i achite diferența dintre salariul cuvenit calculat cu valoarea de referință sectorială prevăzută de art. 11alin. (1) din Legea nr. 50/1996 coroborat cu art. 13 din Legea nr. 216/2001, cu creșterile salariale prevăzute la art. 1 din O.U.G. nr. 187/2001 și salariul efectiv încasat pentru perioada 27 iunie - 31 octombrie 2000, cu dobânda aferentă acestei sume.
în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin OUG nr. 134/1999 s-a prevăzut că începând cu luna septembrie 1999, salarizarea personalului din organele autorității judecătorești se va face pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de Legea nr. 154/1998, pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite. Prin Legea nr. 76/2000 s-a stabilit că începând cu luna mai 2000 valoarea de referință universală este de 1.840.000 lei.
Reclamantul a mai arătat că valoarea de referință sectorială care trebuia aplicată pentru calculul salariilor magistraților și personalului auxiliar de specialitate începând cu luna mai 2000 era de 1.140.800 lei și nu de 685.872 lei, valoare utilizată de pârâți pentru calcularea salariilor până la 1 noiembrie 2000.
Prin sentința civilă nr. 80 din 27 martie 2003, Tribunalul Vrancea a admis acțiunea și a obligat pârâții să plătească reclamantului diferența dintre salariul cuvenit calculat cu valoarea de referință sectorială prevăzută de art. 11alin. (1) din Legea nr. 50/1996 coroborat cu art. 13 din Legea nr. 216/2001, cu creșterile salariale prevăzute la art. 1 din O.U.G. nr. 187/2001 și salariul efectiv încasat pentru perioada 27 iunie - 31 octombrie 2000, reactualizată cu indicele de inflație.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că începând cu luna septembrie 1999, conform O.U.G. nr. 134/1999, salarizarea personalului din organele autorității judecătorești se face pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de Legea nr. 154/1998 pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, iar potrivit Legii nr. 76/2000 privind bugetul de stat pe anul 2000, începând cu luna mai a anului 2000, valoarea de referință universală aplicabilă este de 1.840.000 lei, iar indicatorul de prioritate intersectorială este de 0,62.
Potrivit art. 13 alin. (1) din Legea nr. 216/2001, valoarea de referință universală a fost modificată la 2.444.000 lei iar indicatorul de prioritate intersectorială a rămas de 0,62, rezultând o valoare de referință sectorială de 1.515.280 lei.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, care a fost respins de Curtea de Apel Galați prin decizia nr. 633/R din 19 mai 2003.
în conformitate cu prevederile art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 și ale art. 330 pct. 2 C. proc. civ., Procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare împotriva acestor hotărâri, criticându-le pentru faptul că au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare a cauzei pe fond.
Se susține, cu privire la acordarea drepturilor salariale, în funcție de valoarea coeficientului de ierarhizare că pentru perioada 1 mai - 31 octombrie 2000, salarizarea personalului din autoritatea judecătorească era reglementată de Legea nr. 50/1996, respectiv de O.G. nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea acestei legi, aceasta din urmă intrând în vigoare la 1 noiembrie 2000.
Se mai arată că, potrivit art. 9 alin. (1) din O.G. nr. 83/2000, acest act normativ urma să intre în vigoare la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a suplimentat în mod corespunzător bugetul pe anul 2000 al instituțiilor publice prevăzute la art. II, cu excepția art. I pct. 38 care se aplică de la data de 1 ianuarie 2001.
în consecință, pârâții, în calitate de ordonator principal și respectiv ordonator secundar de credite, s-au aflat în imposibilitate de a dispune de fonduri pentru plata diferenței de indemnizație solicitată de reclamantă pentru perioada 1 mai - 31 octombrie 2000, în condițiile în care O.G. nr. 83/2000 s-a aplicat începând cu data de 1 noiembrie 2000.
Recursul în anulare este nefondat.
Salarizarea personalului din organele autorității judecătorești era reglementată de Legea nr. 50/1996 până la data intrării în vigoare a Legii nr. 154/1998 privind sistemul de salarizare în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de conducere.
Prin Legea nr. 154/1998 a fost reglementat un nou sistem de stabilire a salariilor de bază din sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică.
Elementele principale de stabilire a salariului de bază conform acestei legi sunt: valoarea de referință universală, indicatorii de prioritate intersectorială și valoarea de referință sectorială.
Datorită faptului că nu s-a elaborat un act normativ care să reglementeze salarizarea personalului organelor autorității judecătorești în acord cu principiile stabilite în Legea nr. 154/1998 și întrucât se impunea în mod necesar, conform principiilor constituționale, corelarea salariilor magistraților și a personalului auxiliar al autorității judecătorești cu salariile autorității legislative și executive, a fost adoptată O.G. nr. 134/1999 privind unele măsuri referitoare la salarizarea magistraților și celorlalte categorii de personal din organele autorității judecătorești.
Conform art. 1 din această ordonanță, valoarea coeficientului 1 de ierarhizare a salariilor de bază a personalului organelor autorității judecătorești este egală cu valoarea de referință sectorială prevăzută de Legea nr. 154/1998 pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, precum și pentru administrația publică centrală și locală [art. 1 alin. (1)].
La intrarea în vigoare a O.G. nr. 134/1999, valoarea de referință sectorială era de 685.872 lei, având la bază valoarea de referință universală de 1.242.040 lei și indicatorul de prioritate intersectorială de 0,55.
Așa fiind, începând cu luna septembrie 1999, coeficientul de ierarhizare a salariilor de bază ale personalului din organele autorității judecătorești are aceeași valoare cu cea de referință sectorială prevăzută de Legea nr. 154/1998.
Conform art. 1 alin. (1) teza II, în această lege, această valoare se corectează periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de prevederile legale aplicabile sectorului bugetar.
Prin art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat nr. 76/2000 a fost modificată atât valoarea de referință universală cât și indicatorul de prioritate intersectorială prevăzuți în anexa 1 pct. 1, 2 și 3 din Legea nr. 154/1998.
Conform textului de lege invocat, valoarea de referință universală, în vederea determinării valorii de referință sectorială și respectiv a salariilor de bază pentru personalul prevăzut în anexele nr. II/1, II/2 și III la Legea nr. 154/1998 se stabilește la 1.840.000 lei, iar indicatorul de prioritate intersectorială prevăzut la anexa I pct. 1, 2 și 3 se stabilește la 0,62.
întrucât prin O.U.G. nr. 134/1999 s-a stabilit valoarea coeficientului 1 de ierarhizare a salariilor personalului din organele autorității judecătorești egală cu valoarea de referință sectorială prevăzută de Legea nr. 154/1998, în urma modificărilor aduse prin art. 12 alin. (4) din Legea nr. 76/2000, s-a stabilit suma de 1.140.800 lei începând cu luna mai 2000.
Potrivit art. 13 alin. (1) din Legea nr. 216/2001, valoarea de referință universală a fost modificată la 2.444.000 lei iar indicatorul de prioritate intersectorială a rămas de 0,62, rezultând o valoare de referință sectorială de 1.515.280 lei.
în acest sens, este de reținut că salarizarea magistraților era reglementată printr-o lege specială, respectiv Legea nr. 50/1996 care era concepută pe alte principii decât Legea nr. 154/1998 din care s-a "împrumutat" doar noțiunea de valoare de referință sectorială ca un criteriu pentru stabilirea valorii coeficientului de ierahizare din Legea nr. 50/1996. La acea dată, Legea nr. 50/1996 era depășită, fiind singura lege care mai utiliza sintagma "coeficient de ierarhizare" și la o valoare care nu mai era folosită pentru salarizarea altor categorii.
Art. 12 alin. (5) din Legea nr. 76/2000 a exceptat deci alte categorii de persoane decât cele din anexele indicate dar care erau salarizate pe principii asemănătoare (militari, diplomați), în timp ce sistemul prevăzut de Legea nr. 50/1996 era total diferit, iar rațiunea adoptării O.U.G- nr. 134/1999 a fost de a stabili un criteriu de actualizare periodică a coeficientului de ierarhizare.
S-a văzut ulterior că aceasta a fost voința legiuitorului atunci când a fost adoptată O.G. nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, care a recunoscut expres valoarea stabilită prin Legea nr. 76/2000, ca fiind aplicabilă magistraților.
Pentru considerentele expuse anterior, recursul în anulare a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5172/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6056/2004. Civil → |
|---|
