ICCJ. Decizia nr. 6683/2004. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș la data de 30 ianuarie 2002, reclamantul A.D. a formulat contestație împotriva deciziei nr. 4 din 11 ianuarie 2002 emisă de Universitatea de medicină și farmacie Târgu-Mureș, solicitând desființarea deciziei atacate și obligarea intimatei la restituirea în natură a imobilului situat în Târgu-Mureș, compus din teren fără construcții în suprafață de 2005 mp.
în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la data de 12 noiembrie 2001 a adresat o notificare Universității de medicină și farmacie Târgu-Mureș, solicitând restituirea în natură a imobilului situat în Târgu-Mureș, compus din teren în suprafață de 2005 mp, imobil moștenit de reclamant de la defunctele A.E. și A.J.
Prin decizia nr. 4 din 11 ianuarie 2002, intimata a respins cererea de restituire a imobilului ca fiind nelegală și netemeinică.
Prin sentința civilă nr. 602 din 22 noiembrie 2002, Tribunalul Mureș a respins excepția privind lipsa calității procesuale active a contestatorului A.D. invocată de intimată prin întâmpinarea formulată la data de 25 martie 2002.
De asemenea, a admis contestația formulată de reclamant, a anulat decizia nr. 4 din 11 ianuarie 2002 emisă de Universitatea de medicină și farmacie Târgu-Mureș și a dispus restituirea în natură a imobilului în litigiu.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului este nefondată întrucât certificatul de moștenitor nr. 60/1996 atestă calitatea reclamantului de moștenitor al defunctelor A.E. și A.J., proprietarele tabulare ale imobilului în litigiu. Faptul că respectivul certificat de moștenitor a fost anulat prin hotărâre judecătorească nu prezintă relevanță în cauză, în opinia instanței de fond, întrucât motivul anulării îl constituie categoria bunului imobil ce a format obiectul devoluțiunii succesorale și nu lipsa vocației la succesiune a reclamantului.
în ceea ce privește fondul cauzei, instanța a apreciat că terenul revendicat de reclamant nu intră sub incidența legilor care reglementează materia fondului funciar (Legea nr. 18/1991, Legea nr. 167/1998, Legea nr. 1/2000, Legea nr. 112/1995), aflându-se în categoria terenurilor reglementate de art. 16 din Legea nr. 10/2001, printre care se află și imobilele ocupate de unități bugetare de învățământ, dacă ele au fost "preluate fără titlu valabil".
S-a mai reținut că prevederile art. 16 alin. (4) din Legea 10/2001 au caracter special și prioritar în speță, neputând fi invocată Legea nr. 84/1995 care prin art. 166 reglementează la nivel general situația patrimoniului unităților de învățământ de stat.
Ori, intimata Universitatea de medicină și farmacie Târgu-Mureș deține imobilul din anul 1945, însă ea nu poate invoca dispozițiile art. 27 din Legea nr. 115/1938 (deoarece nu s-a înscris în Cartea funciară) și nici dispozițiile art. 28 din aceeași lege întrucât nu deține nici un titlu valabil de preluare pentru a beneficia de buna credință în accepțiunile Legii nr. 10/2001.
împotriva sentinței civile nr. 602 din 22 noiembrie 2002 a declarat apel intimata Universitatea de medicină și farmacie Târgu-Mureș, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie.
în esență, în motivele de apel s-a susținut că imobilul în litigiu nu face obiectul Legii nr. 10/2001, prima instanță ignorând prevederile art. 10 din această lege privind întinderea restituirii și nu s-a dovedit de către reclamant și de către instanță preluarea imobilului de către stat în mod abuziv. Că, în mod greșit, instanța a dat eficiență unui act de donație în favoarea antecesorilor reclamantului, statuând că ulterior nu a avut loc nici o expropriere, însă actul de donație nu se găsește în materialul arhivistic privind cărțile funciare.
S-a mai susținut că, potrivit art. 166 din Legea învățământului nr. 84/1995, baza materială a instituțiilor de învățământ superior de stat este de drept proprietatea acestora, fiind domeniu public.
Prin decizia civilă nr. 63/A din 28 mai 2003, Curtea de apel Târgu-Mureș a admis apelul declarat de intimata Universitatea de medicină și farmacie Târgu-Mureș, a schimbat în tot hotărârea atacată, în sensul că a respins ca nefondată contestația reclamantului A.D.
în motivarea acestei soluții se arată, în esență, că terenul în litigiu a fost preluat de la proprietarul tabular în anul 1941, trecând succesiv de la Statul Maghiar la Statul Român, prin Ministerul de Război al României, care la data de 6 martie 1945 îl avea deja în administrare și apoi l-a cedat Ministerului Educației Naționale, în urma înființării Universității de medicină și farmacie Târgu-Mureș. Astfel, prima instanță nu a analizat acest aspect, respectiv faptul că imobilul nu cade sub incidența Legii nr. 10/2001, respectiv a perioadei de referință prevăzută de lege și H.G. nr. 498 din 14 mai 2003.
împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A.D., solicitând modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii apelului intimatei.
Recurentul susține că în mod greșit instanța a reținut că imobilul nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001, raportat la perioada de referință 6 martie 1945-22 decembrie 1989 și la valabilitatea titlului prin care statul a preluat imobilul.
Astfel, actele invocate de intimată ca temei legal al preluării de către stat a imobilului în litigiu sunt emise după data de 6 martie 1945 și deci intră sub incidența prevederilor Legii nr. 10/2001, fără a putea fi considerate "titluri valabile de preluare la stat" a imobilului. Pe de altă parte, aceste acte nu fac referire la transferul vreunui drept de proprietate ci doar la transferul dreptului de folosință.
Prin urmare, nefăcându-se dovada preluării de către stat a imobilului anterior datei de 6 martie 1945, devin aplicabile dispozițiile art. 9 alin. (1) și art. 16 pct. 4 din Legea nr. 10/2001.
S-a criticat astfel faptul că, în mod greșit, instanța de apel a considerat că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 16 pct. 4 din Legea nr. 10/2001.
Intimata Universitatea de medicină și farmacie Târgu-Mureș a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea deciziei pronunțată de instanța de apel.
Rezumând, intimata a susținut în întâmpinare că recursul este nefondat întrucât terenul în litigiu nu face obiectul Legii nr. 10/2001, fiind preluat de la proprietar în anul 1941, din același an fiind încorporat incintei actualei UMF, trecând succesiv de la Statul Maghiar la Statul Român, prin Ministerul de Război, de la acesta la Ministerul Educației Naționale, pentru facultatea de medicină, astfel că la data de 6 martie 1945 era deja în administrarea Ministerului de Război, nefăcând niciodată obiectul unei preluări abuzive de către autoritățile române.
Recursul reclamantului A.D. este nefondat.
Potrivit actelor aflate la dosar, terenul în litigiu a fost preluat de la proprietarul tabular la data de 26 noiembrie 1941 (conform extrasului de Carte funciară), trecând succesiv de la Statul Maghiar la Statul Român, prin Ministerul de Război al României, care, la data de 6 martie 1945, îl avea deja în administrare și apoi a fost trecut la Ministerul Educației Naționale, în urma înființării Universității de medicină și farmacie în Târgu-Mureș.
Se constată astfel că imobilul a fost preluat în perioada de referință prevăzută de Legea nr. 10/2001 și H.G. nr. 498 din 14 mai 2003 (6 martie 1945-22 decembrie 1989) de Statul Român de la Statul Maghiar și nicidecum de la fostul proprietar.
Susținerea recurentului că în Cartea funciară s-a notat dreptul de expropriere în favoarea Statului Maghiar fără a fi urmat de înscrierea exproprierii efective nu poate fi reținută întrucât, așa cum corect a reținut instanța de apel, în fapt această publicitate s-a produs când imobilul se afla în stăpânirea Statului Maghiar.
Legea nr. 10/2001 arată în art. 1 că imobilele preluate în mod abuziv de către stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite se restituie de regulă în natură, în condițiile prezentei legi.
Așadar, domeniul de aplicare al Legii nr. 10/2001 îl constituie imobilele preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, denumită "perioadă de referință", singura excepție expresă fiind rechizițiile efectuate în baza Legii nr. 139/1940 și care se referă strict numai la acele bunuri rechiziționate în temeiul legii respective ce se aflau și se află pe teritoriul actual al României.
Instanța de apel a reținut în mod corect că imobilul revendicat nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001 întrucât nu se încadrează în perioada de referință menționată anterior, fapt pentru care nici nu s-a mai intrat în analizarea celorlalte motive de apel invocate.
Susținerea reclamantului potrivit căreia Universitatea de medicină și farmacie Târgu-Mureș ar fi preluat imobilul după 6 martie 1945 nu atrage incidența Legii nr. 10/2001, întrucât nu această preluare este determinantă în a încadra cererea de restituire în sfera de aplicare a acestei legi, ci preluarea efectivă de la fostul proprietar care s-a realizat în anul 1941.
în consecință, recursul declarat de reclamantul A.D. în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a fost respins ca nefondat pentru considerentele expuse anterior.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6768/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6747/2004. Civil → |
|---|
