ICCJ. Decizia nr. 6680/2004. Civil
| Comentarii |
|
Prin notificarea formulată la 16 iulie 2001, G.E. a solicitat Primăriei municipiului Brăila, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a imobilului (teren intravilan în suprafață de 97,8 mp) situat în Brăila.
Persoana îndreptățită a arătat că imobilul a aparținut autoarei sale T.V., decedată la 2 decembrie 1985 și a fost preluat abuziv de stat în perioada 1968-1969.
Prin dispoziția nr. 53 din 21 iunie 2002, Președintele Consiliului Județean Brăila a respins cererea de restituire în natură a terenului solicitat, cu motivarea că acesta aparține domeniului public al județului Brăila și a dispus stabilirea de măsuri reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor bănești, în cuantum de 121.752.950 lei.
La 18 iulie 2002, G.E. a contestat această decizie, solicitând instanței să dispună obligarea pârâtului de a-i restitui în natură, terenul trecut abuziv în proprietatea statului, în legătură cu care a formulat notificarea.
în cauză a fost introdusă, la cererea pârâtului, Direcția Generală pentru protecția drepturilor copilului Brăila, actuala deținătoare a terenului.
Prin sentința nr. 9 din 16 ianuarie 2003, Tribunalul Brăila, secția civilă, a admis contestația și anulând dispoziția atacată a dispus restituirea în natură către reclamantă a terenului în suprafață de 95,50 mp, situat în Brăila.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că întrucât terenul în litigiu a fost preluat fără titlu, nu pot fi aplicabile dispozițiile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 pentru ca imobilul să fie inclus în domeniul public sau privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale.
Apelurile declarate de Direcția Generală pentru protecția drepturilor copilului Brăila și Consiliul Județean Brăila au fost admise de Curtea de Apel Galați, secția civilă care, prin decizia nr. 32/A din 3 martie 2003 a schimbat sentința, cu consecința respingerii contestației ca nefondată.
în motivarea acestei decizii, instanța de control judiciar a reținut, în esență, că, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 16 alin. (1) din Legea 10/2001 și respectiv ale art. 9 alin. (1) lit. e) din H.G. nr. 614/2001, întrucât imobilul este ocupat de o instituție publică, reclamantei neputându-i-se acorda decât măsuri reparatorii prin echivalent.
în cauză, a declarat recurs în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., reclamanta G.E., susținând în esență că întrucât terenul a fost preluat abuziv, în mod greșit s-a apreciat că acesta face parte din domeniul public al județului Brăila, impunându-se restituirea în natură în raport și de împrejurarea că transmiterea listei centralizată a imobilelor, prevăzute de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 s-a făcut după depunerea notificării.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 16 alin. (1) al Legii nr. 10/2001, în situația imobilelor ocupate de unități bugetare din învățământ, sănătate, așezăminte social-culturale sau de instituții publice_necesare în vederea continuării activităților de interes public, social-cultural sau obștesc, foștilor proprietari li se acordă măsuri reparatorii prin echivalent, în condițiile acestei legi.
Alin. (2) al aceluiași text dispune că ministerele de resort, precum și celelalte instituții publice interesate vor propune, iar Guvernul va stabili prin hotărâre, imobilele care nu vor fi retrocedate în natură și pentru care se acordă măsuri reparatorii în echivalent, potrivit alin. (1).
în speță, din actele cauzei rezultă că terenul în litigiu este înglobat în suprafața totală de 1030,80 mp, pe care funcționează Direcția Generală pentru Protecția Copilului Brăila, înființată prin preluarea instituțiilor de protecție a copilului aflat în dificultate (case de copii și orfelinate) de la Direcția Sanitară a Județului Brăila și Inspectoratul școlar județean.
Imobilul a fost preluat de către Consiliul Județean Brăila de la Direcția Sanitară a Județului Brăila, prin protocolul nr. 4313 din 24 iunie 1998 încheiat în temeiul art. 46 din O.U.G. nr. 26/1997, "privind protecția copilului aflat în dificultate".
După adoptarea hotărârii Consiliului Județean Brăila nr. 26 din 25 iunie 1999, terenul a intrat în domeniul public al județului, atestat ulterior prin H.G. nr. 363/2002.
Potrivit alin. (2) al art. 16 din Legea nr. 10/2001, terenul a fost inclus în lista centralizată la nivelul județului, poziția 67, a imobilelor ce nu vor fi restituite în natură, listă transmisă Guvernului României la 25 februarie 2002, anterior datei la care reclamanta a înaintat actele doveditoare ale cererii formulată pe calea notificării, respectiv 25 aprilie 2002.
De altfel, succesiunea acestor date este lipsită de relevanță în condițiile în care textul mai sus citat nu precizează în ce termen trebuie formulate propunerile și nu condiționează transmiterea acestora către Guvern înainte de formularea notificărilor.
Or, operațiunea de inventariere a imobilelor cărora li se aplică prevederile art. 16 din Legea nr. 10/2001, în vederea formulării propunerii către Guvern, nu poate avea loc decât după centralizarea acestor notificări, la nivelul instituției publice interesate.
Pe de altă parte, prin O.U.G. nr. 184 din 12 decembrie 2002, aprobată ulterior prin Legea nr. 48 din 23 martie 2004, s-a înlăturat dispoziția cuprinsă în alin. (4) al art. 16 din lege, potrivit căreia prevederile alin. (1) și (2) al textului, nu se aplică imobilelor preluate fără titlu valabil.
Ca atare, și sub acest aspect, criticile sunt nefondate, textul, în varianta în vigoare după 18 decembrie 2002 (data publicării în Monitorul Oficial), nemaipermițând restituirea în natură a bunurilor de interes public, chiar dacă au fost preluate fără titlu valabil.
în considerarea celor ce preced, recursul a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6679/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6456/2004. Civil → |
|---|
