ICCJ. Decizia nr. 6770/2004. Civil. Stabilirea competenţei
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6770
Dosar nr. 2258/2004
Şedinţa publică din 3 decembrie 2004
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 13 august 2002 reclamanta C.P. a chemat în judecată pârâţii Ministerul Sănătăţii şi Familiei şi Primăria municipiului Câmpina solicitând ca în calitatea ei de „strănepoată a lui Ştirbei Vodă şi fiică prin recunoaştere a lui Barbu Ştirbei" să-i fie restituite trei imobile situate în Câmpina, între care „Castelul Ştirbei".
Tribunalul Prahova, prin sentinţa civilă nr. 747 din 6 decembrie 2002 a respins acţiunea, reţinând că reclamanta nu s-a adresat autorităţilor administrative, în cadrul procedurii prealabile obligatorii reglementate de Legea nr. 10/2001 şi a sesizat direct instanţa, ceea ce este inadmisibil după intrarea în vigoare a acestui act normativ special.
Apelul declarat de reclamantă, care a susţinut că tribunalul nu a manifestat rol activ, a fost respins ca nefondat, cu o motivare similară celei a instanţei de fond, prin Decizia civilă nr. 45 din 10 martie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, arătând că:
- instanţele au încălcat dispoziţiile legale referitoare la rolul activ, necitând din oficiu toţi pârâţii şi omiţând să oblige instituţiile statului să depună înscrisuri la dosar;
- şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 480 C. civ.;
- în cazul imobilelor trecute în posesia statului prin violenţă nu se aplică prevederile art. 1169 C. civ.
Recursul este nefondat.
Sub un prim aspect, dispoziţiile art. 129 şi art. 130 C. proc. civ., astfel cum a fost modificate prin OUG nr. 138/2000, nu presupun în nici un caz că instanţa să se substituie părţii care, în virtutea principiului disponibilităţii, este singura în măsură a stabili cadrul procesual în privinţa obiectului şi a participanţilor la proces, a fazelor şi etapelor pe care acesta le parcurge.
Rezultă aşadar că instanţele au procedat corect în contextul cadrului procesual stabilit de reclamantă, şi că ei îi revenea sarcina probei, potrivit art. 1169 C. civ., pe deplin aplicabil în cauză.
În fine, s-a reţinut corect că instanţa şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 480 C. civ., acţiune în revendicare de drept comun, formulată după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 şi cu ignorarea prevederilor acesteia privind procedura administrativă prealabilă cu caracter obligatoriu.
Aşa fiind, cum Decizia atacată este legală şi temeinică sub toate aspectele, recursul va fi respins ca nefondat conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta C.P. împotriva deciziei nr. 45 din 10 martie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6819/2004. Civil. Legea 33/1994. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6754/2004. Civil → |
|---|
