ICCJ. Decizia nr. 6989/2004. Civil. Litigiu munca. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6989
Dosar nr. 1357/2004
Şedinţa publică din 10 decembrie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 7 februarie 2003 pe rolul Tribunalului Mehedinţi, S.E.E. a chemat în judecată Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Mehedinţi, solicitând instanţei ca pârâţii să fie obligaţi să îi plătească diferenţa dintre salariul cuvenit conform prevederilor legale în vigoare şi salariul efectiv încasat, începând cu data de 1 iunie 2001, când a revenit din concediul de maternitate, şi în continuare până la data pronunţării hotărârii, reactualizată prin aplicarea coeficientului de inflaţie, precum şi obligarea aceloraşi pârâţi, pentru viitor la plata indemnizaţiei cuvenite prin aplicarea HG nr. 403/2001.
Prin sentinţa nr. 136 din 4 martie 2003 menţinută prin Decizia nr. 2154 din 6 iunie 2003 a Curţii de Apel Craiova, secţia conflicte de muncă, Tribunalul Mehedinţi, secţia civilă, a admis acţiunea astfel cum a fost formulată.
Considerând că hotărârile au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a declarat în conformitate cu art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 şi art. 330 alin. (2) C. proc. civ. în vigoare la data când hotărârile au devenit irevocabile şi ale art. II alin. (3) din OUG nr. 58 din 25 iunie 2003, recurs în anulare.
Solicitând admiterea recursului în anulare, casarea celor două hotărâri şi pe fond respingerea contestaţiei formulate de S.E.E., Procurorul General arată în esenţă că în condiţiile în care OG nr. 83/2000 nu prevede expres posibilitatea recalculării indemnizaţiei pentru concediul de îngrijire a copilului pentru personalul din cadrul autorităţii judecătoreşti în funcţie de noile principii de salarizare, drepturile cuvenite se stabilesc conform legii, în funcţie de salariul de bază indexat şi al compensaţiei acordate salariaţilor.
În argumentarea recursului în anulare se face trimitere la dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 120/1997, care statuează la femeile angajate în cadrul sistemului de asigurări sociale, beneficiază de o indemnizaţie, reprezentând 85% din salariul de bază şi celelalte venituri salariale, respectiv venitul de asigurare precum şi la H.C.M. nr. 880/1965 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 49/1992 care prevede în art. 21 alin. (7) că „angajaţi care se află în incapacitate temporară de muncă, la data aplicării, în unităţile din care fac parte, a unei majorări de salariu stabilită prin Hotărâre a Consiliului de Miniştri, beneficiază de ajutoare recalculate pe baza salariilor tarifare majorate, textul fiind de strictă interpretare în situaţiile limitativ prevăzute".
Hotărârea nr. 471 din 25 august 1997 care a modificat art. 21 alin. (7) H.C.M. nr. 880/1965, lărgind sfera persoanelor care beneficiază de recalcularea ajutoarelor salariale, incluzând şi pe acelea care beneficiază de concediu de maternitate şi pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani, instituie posibilitatea recalculării indemnizaţiei numai când este vorba de indexare a salariului de bază prin hotărâre de guvern, nu şi când creşterea salariului este consecinţa modificării sistemului de salarizare, aşa cum este cazul creşterilor salariale, în urma aplicării OG nr. 83/2000 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1990 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele judecătoreşti.
Pe de altă parte, în perioada acestui concediu, efectele raportului de muncă fiind suspendate, dreptul reclamantei de a încasa indemnizaţia concediului de îngrijire a copilului, decurge din raportul de asigurare născut în temeiul legii, iar dacă legea nu prevede norme speciale, sunt aplicabile principiile generale în materie de asigurare.
La data de 10 decembrie 2004 reprezentanta Ministerului Public a solicitat în temeiul dispoziţiilor art. 3304 C. proc. civ. şi în considerarea adresei nr. 2673/C/12470/2003 a Ministerului Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a se lua act de retragerea recursului în anulare împotriva sentinţei nr. 136 din 4 martie 2003 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi şi a deciziei nr. 2154 din 6 iunie 2003 a Curţii de Apel Craiova, secţia conflicte de muncă.
Intimatul pârât Ministerul Justiţiei, prezent în instanţă prin consilierul juridic şi intimatul Tribunalul Mehedinţi absent, dar care a luat cunoştinţă de conţinutul adresei nr. 2673/C/12470 din 2003, 21 mai 2003 a Ministerului Public, nu au solicitat continuarea judecăţii.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 3304 C. proc. civ., urmează a se lua act de retragerea recursului în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei nr. 136 din 4 martie 2003 a Tribunalului Mehedinţi şi a deciziei nr. 2154 din 6 iunie 2003 a Curţii de Apel Craiova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de retragerea recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei civile nr. 136 din 4 martie 2003 a Tribunalului Mehedinţi precum şi a deciziei nr. 2154 din 6 iunie 2003 a Curţii de Apel Craiova.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6987/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6833/2004. Civil. Conflict de munca. Recurs... → |
|---|
