ICCJ. Decizia nr. 6996/2004. Civil. Servitute de trecere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6996
Dosar nr. 8402/2004
Şedinţa publică din 10 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
N.C. şi N.G. au acţionat în judecată pe M.E., T.E. şi L.G., pentru ca instanţa în temeiul art. 616 C. civ. să instituie o servitute de trecere de 3,5 m pe terenul pârâţilor, întrucât drumul în lăţime de 1,08 m este insuficient pentru accesul reclamanţilor la terenul acestora.
În urma probelor administrate în cauză, Judecătoria Piatra Neamţ prin sentinţa 247 din 22 ianuarie 2004 a respins ca nefondată acţiunea reclamanţilor N.C. şi N.G., motivat de faptul că aceştia nu şi-au dovedit acţiunea, refuzând la sugestia instanţei efectuarea unei expertize topo destinată să stabilească dacă terenul reclamanţilor este înfundat, pentru al cărui acces este necesară cererea unei servituţi de trecere, precum şi contravaloarea folosinţei terenului.
Curtea de Apel Bacău, prin Decizia 532 din 19 aprilie 2004 a respins ca nefondat apelul reclamanţilor N.C. şi N.G., reţinând întocmai primei instanţe că reclamanţii nu au solicitat probe la prima instanţă şi nu au făcut dovada celor susţinute prin cererea de chemare în judecată. În plus, reclamanţii nu au înţeles să se judece şi cu L.N., coproprietara terenului asupra căruia s-a solicitat instituirea servituţii de trecere.
În recursul declarat la 21 mai 2004 împotriva deciziei 532 din 19 aprilie 2004, comunicată reclamanţilor la 20 mai 2004 şi nemotivat în drept, aceştia au arătat că prima instanţă nu a soluţionat fondul cauzei, deoarece aceasta nu a dat curs cererii reclamanţilor de a repune cauza pe rol în vederea efectuării unei expertize topo. Mai mult, instanţa de apel a refuzat să ia act de retragerea apelului reclamanţilor, pentru ca aceştia să fie în măsură să sesizeze instanţa cu o nouă acţiune.
Faţă de această situaţie reclamanţii au solicitat admiterea recursului declarat, casarea hotărârilor pronunţate şi trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea instituirii servituţii de trecere la calea publică.
Recursul este nefondat.
În fapt, prin acţiunea introdusă la Judecătoria Piatra Neamţ N.C. şi N.G. au acţionat în judecată pe M.E., T.E. şi L.G. solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să stabilească în temeiul art. 616 C. civ. o servitute de trecere la terenul acestora lată de 3,5 m, întrucât terenul este înfundat, calea de acces în lăţime de 1,08 m fiind insuficientă.
În temeiul art. 1169 C. civ. reclamanţii erau datori să-şi probeze acţiunea. Aceştia nu numai că nu au solicitat probe prin cererea de chemare în judecată, conform art. 112 pct. 5 C. proc. civ. dar au şi refuzat la sugestia instanţei, efectuarea unei expertize topo care să stabilească dacă terenul reclamanţilor este înfundat calea de acces cea mai favorabilă acestora şi mai puţin împovărătoare pentru proprietarii terenului aservit precum şi contravaloarea lipsei de folosinţă a terenului afectat servituţii.
Corect instanţa de fond a respins ca inadmisibilă cererea reclamanţilor formulată la 16 ianuarie 2004, după închiderea dezbaterilor, de a repune cauza pe rol în vederea propunerii probei cu expertiză topo şi cercetare locală, deoarece sub sancţiunea decăderii, probele trebuie solicitate cu respectarea termenelor procedurale, iar principiul disponibilităţii în procesul civil trebuie exercitat cu respectarea prescripţiilor procedurale.
Din conţinutul încheierii de la 15 ianuarie 2004 (dos. 6287/2003) se constată că reclamanţii refuzând efectuarea expertizei topo, înţeleg să se folosească de schiţa aflată în dosarul 9243/2000, depusă în copie xerox la dosar şi care exprimă situaţia terenului în litigiu.
Verificându-se această schiţă se poate cu uşurinţă constata că într-adevăr, între terenul reclamanţilor şi acela al pârâţilor există o fâşie de trecere trasată cu portocaliu, lată de 1,08 m care le separă, dar care nu serveşte ca drum de trecere. De fapt, o cale de trecere nici nu este necesară pentru reclamanţi, deoarece aceştia au acces atât la DN 15 pe latura nordică cât şi la drumul de exploatare pe latura sudică. Nici în apel reclamanţii nu au stăruit în efectuarea expertizei deşi au solicitat-o în motivarea apelului. Dimpotrivă, aşa cum chiar reclamanţii recunosc în motivarea recursului cererea lor s-a redus la retragerea apelului, (şi nu la efectuarea expertizei, motivat pe lipsa posibilităţilor materiale), deşi nici acest aspect nu rezultă din înscrisurile de la dosar ori din încheierea de şedinţă.
Mai mult, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă din 15 ianuarie 2004, reclamanţii nu au înţeles să se judece în contradictoriu cu L.N., coproprietara terenului a cărui aservire se solicită prin instituirea servituţii, deşi instanţa în baza rolului activ a pus în discuţia părţilor acest aspect, ceea ce reprezintă încă un argument pertinent în sprijinul soluţiei de respingere a acţiunii pe fondul său.
Faţă de cele mai sus expuse, criticile formulate de reclamanţii N.C. şi G. în recursul declarat sunt neîntemeiate, urmând ca recursul acestora să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii N.C. şi N.G. împotriva deciziei civile nr. 532 din 19 aprilie 2004 a Curţii de Apel Bacău.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7035/2004. Civil. Conflict de munca. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 6975/2004. Civil. Stabilirea competenţei → |
|---|
