ICCJ. Decizia nr. 7090/2004. Civil

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Decizia nr. 7090

Dosar nr. 3193/200.

Şedinţa publică din 14 decembrie 2004

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

C.N.H. SA a chemat în judecată E.M. Lupeni şi pe S.N., S.T., S.A. şi S.O., solicitând ca în contradictoriu cu pârâţii să se constate nulitatea absolută a contractului de cesiune nr. 2, fără dată, completat cu procesul-verbal de negociere nr. 284 din 8 mai 1997 încheiat între pârâţi prin care E.M. Lupeni s-a obligat să achite pârâţilor persoane fizice drepturi băneşti în procent de 10% din valoarea economiei realizate pentru un an de aplicare a realizării tehnice intitulate „Etanşare în varianta hidraulică a gurilor de siloz la puţul cu schip".

În motivarea acţiunii reclamanta a susţinut că E.M. Lupeni nu a avut capacitatea de a contracta, convenţiei îi lipsea cauza licită şi au fost nesocotite dispoziţiile art. 67 din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie, întrucât realizarea tehnică nu era nouă la nivelul unităţii şi utilă acesteia, iar unitatea care a aplicat realizarea tehnică nu a atestat calitatea de autor aspect confirmat şi de adresa OSIM nr. 6520 din 26 iulie 1999.

Tribunalul Hunedoara, secţia civilă, care a soluţionat pricina urmare declinării competenţei de către Judecătoria Petroşani, sesizată iniţial, prin sentinţa nr. 200 din 20 martie 2003 a respins ca nefondată acţiunea.

În motivarea soluţiei instanţa a reţinut că potrivit Hotărârii nr. 2 din 23 februarie 1996 emisă de RA H. din România, antecesoarea reclamantei, a fost aprobată nota Direcţiei tehnice dezvoltare-restructurare privind delegarea de competenţă juridică în domeniul proprietăţii industriale pentru unităţile subordonate, notă care a completat adresa nr. 4058 din 14 august 1991, şi a împuternicit exploatările miniere titulare de brevet între altele să aplice invenţia brevetată şi să acorde recompensele.

Prin urmare, s-a dovedit că E.M. Lupeni a avut capacitatea de a încheia contractul de cesiune în discuţie, în timp ce reclamanta nu a probat pretinsa cauză ilicită a contractului. Dimpotrivă, în dosarul nr. 15/2000 al Curţii de Conturi Deva, s-a consemnat că realizările tehnice ce se aplicau la nivelul E.M. Lupeni îndeplineau condiţiile prevăzute de art. 67 din Legea nr. 64/1991 şi eventuala scoatere din funcţiune a acestora ar fi fost de natură să provoace pierderi considerabile la nivelul unităţii.

Pe de altă parte, deşi E.M. Lupeni nu a certificat calitatea de autor a pârâţilor persoane fizice, sancţiunea nerespectării acestei prevederi din art. 67 al Legii nr. 64/1999 nu conducea la nulitatea contractului de cesiune ci la plata de despăgubiri către autori.

Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, prin Decizia nr. 367 din 13 iunie 2003 a respins ca nefondat apelul reclamantei formulat împotriva sentinţei nr. 200 din 20 martie 2003 a Tribunalului Hunedoara, secţia civilă.

Instanţa de apel a reţinut că E.M. Lupeni a avut capacitatea de a contracta conform Hotărârii nr. 2 din 23 februarie 1996 a Consiliului de administraţie al RA H.; că realizările tehnice ale pârâtei au avut şi au caracter de noutate la nivelul E.M. Lupeni, aspect atestat de organul competent OSIM Bucureşti, prin eliberarea brevetelor de invenţie, şi de expertiza tehnică efectuată în cauză. De asemenea s-a învederat că celelalte motive de apel privind lipsa de dată certă a contractului de cesiune, lipsa unui post calcul economic, neînregistrarea contabilă ca activ necorporal a invenţiei, neatestarea calităţii de autor printr-o adeverinţă nu constituiau motive de nulitate absolută a convenţiei.

Împotriva menţionatei decizii a declarat recurs C.N.H. SA invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ., reiterând aceleaşi critici formulate în apel şi care în esenţă vizau lipsa capacităţii E.M. Lupeni de a negocia şi contracta drepturile autorilor propunerii de realizare tehnică, încălcarea dispoziţiei art. 67 din Legea nr. 64/1991 în sensul că nu au fost îndeplinite cumulativ de către pârâtă cele trei condiţii de noutate, utilitate şi atestarea calităţii de autor; lipsa cauzei licite a contractului; lipsa unui regulament propriu de rezolvare a realizărilor tehnice; neînregistrarea propunerii de realizare tehnică ca activ necorporal; neîndeplinirea condiţiilor din adresa OSIM nr. 6520 din 26 iulie 1999.

Recursul nu este fondat.

Din dosar a rezultat că prin Hotărârea nr. 2 din 23 februarie 1996 a Consiliului de administraţie al RA H. din România, antecesoarea reclamantei, în aplicarea Legii nr. 64/1991 privind brevetele de invenţii, s-a decis ca unităţile titulare de brevet, între care şi pârâta să exercite o serie de atribuţii în materia proprietăţii industriale cum ar fi depunerea la OSIM a tuturor documentelor în legătură cu invenţia, aplicarea invenţiei brevetate, acordarea recompenselor (f.14–17 dosar nr. 9765/2002).

În îndeplinirea acestor atribuţii delegate, pârâta, E.M. Lupeni a încheiat contractul de cesiune nr. 2/1997 şi actul adiţional nr. 1/1997 privind realizarea tehnică intitulată „Etanşare în varianta hidraulică a gurilor de siloz de la puţul cu schip", cu autorii S.T., S.A., S.O. şi S.N., pentru toată durata de funcţionare a sistemului. Conform procesului-verbal de negociere intervenit între părţi s-a stabilit de comun acord recompensarea autorilor din contractul de realizare tehnică nr. 4/1997 în procent de 10% din valoarea economiei realizate pentru un an de aplicare (f. 23–27 dos nr. 4403/2002) estimată iniţial la 120.017.655 lei.

Din cele expuse rezultă că E.M. Lupeni avea capacitatea de a încheia contractul de cesiune nr. 2/1997 care deşi iniţial nu a primit o dată certă, a fost confirmat prin actul adiţional nr. 1 emis de E.M. Lupeni sub nr. 9767 din 4 noiembrie 1997.

Potrivit art. 67 din Legea nr. 64/1991 drepturile băneşti ale autorului unei realizări tehnice care este nouă la nivelul unei unităţi şi utilă acesteia, se stabilesc prin contract încheiat între autor şi unitate, care are obligaţia să ateste calitatea de autor. Încălcarea acestor prevederi atrage obligaţia unităţii de a plăti despăgubiri autorului potrivit dreptului comun.

Expertiza tehnică dispusă de Curtea de Conturi a României, Colegiul jurisdicţional Hunedoara (f. 44–66 dos. nr. 9765/2002) a validat ca realizare tehnică în conformitate cu art. 67 din Legea nr. 64/1991 creaţia tehnică „Etanşare în varianta hidraulică a gurilor de siloz la puţul cu schip", iar contraexpertiza tehnică solicitată de către acelaşi organ a reconfirmat această caracteristică, fapt atestat şi de OSIM prin Hotărârea nr. 474 din 29 februarie 2000, ca şi utilizarea la nivelul unităţii şi respectiv efectele economice favorabile prin folosirea ei în perioada 1997–2001 (f. 28–43 dos. nr. 9765/2002).

Prin urmare susţinerile contrare ale recursului nu au suport probator.

Este adevărat că pârâta nu făcuse demersurile necesare care să ateste calitatea de autor a pârâţilor persoane fizice. Această împrejurare, aşa cum au stabilit şi instanţele de fond şi apel, nu constituie însă un motiv de nulitate absolută a contractului de cesiune în discuţie cât timp însuşi legiuitorul a statuat că sancţiunea pentru încălcarea respectivei îndatoriri atrage obligaţia unităţii de a plăti despăgubiri autorului.

Tot astfel, inexistenţa la data litigiului a unui regulament propriu de rezolvare a realizărilor tehnice, ca şi neînregistrarea propunerii de realizare tehnică drept activ necorporal nu sunt de natură a atrage nulitatea absolută a contractului de cesiune ci dezvăluie mai degrabă deficienţe în activitatea pârâtei în exercitarea atribuţiilor ce i-au fost delegate prin Hotărârea nr. 2/1996.

Faţă de cele ce preced, recursul reclamantei urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de C.N.H. SA împotriva deciziei nr. 367/A din 13 iunie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 decembrie 2004.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 7090/2004. Civil