ICCJ. Decizia nr. 722/2004. Civil. Contestaţie în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 722
Dosar nr. 137/2004
Şedinţa publică din 2 februarie 2005
Asupra contestaţiei în anulare de faţă, constată:
Prin sentinţa civilă nr. 10518 din 5 iunie 2000 Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamantul H.E.G. şi a obligat pârâţii D.S.D. şi Municipiul Bucureşti să îi lase în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul (mansardă) situat în Bucureşti, dispunând, totodată, evacuarea pârâtei D.S.D. din acest imobil.
Prin aceeaşi sentinţă au fost respinse capetele de cerere prin care se solicita constatarea nulităţii contractelor de închiriere nr. 10737 din 30 septembrie 1997 şi, respectiv, de vânzare-cumpărare nr. 2568 din 14 septembrie 1998, ca neîntemeiate.
Prin Decizia civilă nr. 2872 din 8 noiembrie 2000 Tribunalul Bucureşti a admis apelul declarat de pârâta D.S.D. şi a schimbat, în parte, sentinţa judecătoriei, în sensul că a fost respins şi capătul de cerere privind evacuarea acestei pârâte din imobil.
Prin aceeaşi decizie a fost anulat ca netimbrat apelul declarat de Consiliul General al Municipiului Bucureşti.
Prin Decizia civilă nr. 1422 din 14 mai 2001 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins, ca neîntemeiate, recursurile declarate de reclamant şi pârâta D.S.D.
Împotriva acestor hotărâri judecătoreşti, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare.
Prin Decizia civilă nr. 3880 din 8 octombrie 2003 Curtea Supremă de Justiţie, secţia civilă, a respins recursul în anulare reţinând, în esenţă, că nu pot fi primite criticile formulate de procurorul general.
Prin contestaţia înregistrată la 16 ianuarie 2004, pârâta D.S.D. a cerut anularea deciziei nr. 3880 din 8 octombrie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, invocând incidenţa art. 317, art. 318 şi art. 319 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor contestaţiei pârâta, în principal, solicită a se constata că la termenul de judecată din 8 octombrie 2003, procedura de citare cu reclamantul H.E.G. nu a fost legal îndeplinită.
Susţine pârâta şi faptul că la judecata recursului în anulare a fost lipsită de apărare întrucât avocatului său nu i s-a acordat cuvântul şi expune mai multe motive de nelegalitate şi netemeinicie ale hotărârilor judecătoreşti atacate cu recurs în anulare şi care, în mod greşit, în opinia sa, nu au făcut obiectul analizei prin Decizia a cărei anulare o solicită.
Analizând contestaţia în anulare dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că aceasta nu poate fi primită pentru următoarele considerente:
Dispoziţia cuprinsă în art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit căreia hotărârile irevocabile pot fi atacate pe calea contestaţiei în anulare, când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii, constituie numai pentru acea parte, care nu a fost legal citată, o garanţie a dreptului de apărare care i-a fost încălcat în cursul procesului.
Ca atare, numai partea care nu a fost legal citată la termenul de judecată se poate plânge pe calea contestaţiei în anulare, întrucât nefiind prezentă în instanţă din acest motiv, nu a avut posibilitatea de a se apăra şi de a-şi prezenta concluziile.
Fiind vorba de o garanţie procesuală edictată exclusiv în favoarea părţii care nu a fost citată în proces, rezultă că acest motiv, prevăzut de art. 318 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., nu poate fi invocat de partea adversă, care a fost legal citată în proces.
Or, în speţa dedusă judecăţii, contestatoarea D.S.D., care a fost legal citată la judecarea recursului în anulare, se plânge că la judecata acestei căi de atac, adică la data de 8 octombrie 2003, intimatul H.E.G. nu ar fi fost legal citat.
Aşa fiind, pentru considerentele arătate, instanţa urmează a constata că motivul invocat de contestatoare, nu se încadrează în dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. şi, în consecinţă, nu poate fi primit.
De altminteri, aşa cum rezultă şi din corespondenţa depusă la dosar, intimatul H.E.G. nu mai este interesat de situaţia proceselor desfăşurate în legătură cu imobilului în litigiu, întrucât, între timp, l-a înstrăinat în favoarea altei persoane.
Celelalte critici formulate de contestatoare referitoare la omisiunea instanţei de a acorda, cu ocazia dezbaterilor, cuvântul avocatului său, imposibilitatea în care a fost pusă prin necitarea părţii adverse de a ajunge la o înţelegere cu aceasta şi aspectele vizând nelegalitatea şi netemeinicia hotărârilor judecătoreşti care fuseseră atacate cu recurs în anulare care, în opinia sa, în mod nelegal, nu au fost analizate, nu constituie motive de contestaţie în anulare în sensul art. 318 C. proc. civ.
Este de menţionat că, în cazul recursului în anulare instanţa are de cercetat motivele de casare invocate prin această cale de atac şi, numai în mod excepţional, în măsura în care apreciază, poate pune în discuţie vreuna din problemele de drept invocate de părţi şi o poate reţine ca motiv de recurs.
De aceea, neexaminarea, în motivarea hotărârii, a unora dintre problemele de fapt şi de drept invocate de părţi, pe care însă instanţa nu le-a pus în discuţia părţilor şi nu a înţeles să le reţină a fi motive de recurs, nu le dă dreptul acestora să uzeze de calea contestaţiei în anulare, pe baza dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ.
Pentru considerentele de fapt şi de drept arătate, reţinând şi că această cale extraordinară de atac, în retractare, este admisibilă doar pentru motivele limitativ prevăzute de art. 317 şi art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte, urmează a respinge contestaţia în anulare dedusă judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestaţia în anulare formulată de D.S.D. împotriva deciziei 3880 din 8 octombrie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 721/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7222/2004. Civil → |
|---|
