ICCJ. Decizia nr. 700/2004. Civil. Conflict munca. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 700
Dosar nr. 11088/2004
Şedinţa publică din 2 februarie 2005
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 25 martie 2003 reclamantul I.V. a chemat în judecată pe pârâţii Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Hunedoara, Ministerul Administraţiei şi Internelor şi C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligaţi la restituirea sumelor de bani încasate lunar prin reţinerea cotei de 7% din salariul brut, cu titlu de contribuţie la fondul asigurărilor sociale de sănătate, pentru perioada 1 ianuarie 2000–31 octombrie 2001, data trecerii reclamantului în rezervă, sume actualizate prin aplicarea indicelui de inflaţie la data executării hotărârii.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că în calitate de fost salariat al Inspectoratului de Poliţie Hunedoara a beneficiat şi beneficiază, potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 80/1995 şi art. 28 alin. (1), lit. c) din Legea nr. 360/2002 de asistenţă medicală şi medicamente gratuite. Aceste acte normative reprezintă legi speciale, în raport cu Legea nr. 145/1997 care constituie legea generală, astfel încât pentru poliţişti, atât atunci când au avut calitatea de cadre militare, cât şi ulterior, când au devenit funcţionari publici, nu există obligativitatea plăţii contribuţiei la fondurile asigurărilor sociale de sănătate.
Pe cale de întâmpinare pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor, Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Hunedoara şi C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. au invocat lipsa calităţii procesuale pasive, iar pe fond, au solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată întrucât prin dispoziţiile legale invocate de reclamant nu se înlătură, direct sau indirect, obligaţia de a contribui la fondul asigurărilor sociale de sănătate.
Pârâta C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. a formulat cerere de chemare în garanţie a C.N.A.S. solicitând ca, în situaţia admiterii acţiunii, chemata în garanţie să fie obligată la restituirea cuantumului de 25% din suma pretinsă, ce a fost virată, în contul acesteia, potrivit dispoziţiilor art. 21 alin. (2), lit. c) din Statutul propriu.
Investit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Hunedoara, secţia civilă, prin sentinţa nr. 601 din 8 iulie 2003, a admis acţiunea reclamantului şi a obligat pe pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Hunedoara să-i restituie sumele reţinute cu titlu de contribuţie la fondul asigurărilor de sănătate, în procent de 7%, pe perioada 1 martie 2000–31 octombrie 2001, cu aplicarea coeficientului de inflaţie, pentru fiecare lună, până la data executării hotărârii. A fost respinsă acţiunea faţă de pârâta C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., ca şi cererea de chemare în garanţie a C.N.A.S.
Recursurile declarate împotriva acestei sentinţe de pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Hunedoara au fost respinse ca nefondate prin Decizia nr. 1951 din 6 octombrie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia.
Împotriva acestor hotărâri, la data de 20 septembrie 2004, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc . civ., a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care a susţinut că hotărârile judecătoreşti criticate au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
Recursul în anulare este fondat.
În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 145/1997 în vigoare pentru perioada avută în vedere de instanţele de judecată, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii şi funcţionează descentralizat, pe baza principiului solidarităţii şi subsidiarităţii în colectarea şi utilizarea fondurilor.
Potrivit art. 4 din acest act normativ, în vigoare în perioada 1 ianuarie 1998–20 noiembrie 2002, erau supuse obligatoriu asigurării următoarele categorii de persoane: a) cetăţenii români cu domiciliul în ţară; b) cetăţenii străini şi apatrizii care au reşedinţa în România. Art. 6 al aceluiaşi normativ enumera categoriile de persoane care beneficiau de asigurări de sănătate fără plata contribuţiei: copiii şi tineri, până la vârsta de 26 de ani dacă sunt elevi, studenţi sau ucenici şi dacă nu realizează venituri din muncă; b) persoanele cu handicap, care nu realizează venituri din muncă sau se află în îngrijirea familiei: c) soţul, soţia, părinţii şi bunicii, fără venituri proprii, aflaţi în îngrijirea unei persoane asigurate; d) persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Decretul-lege nr. 118/1990, precum şi cele deportate în străinătate şi constituite în prizonieri, persoanele prevăzute la art. 2 din Legea nr. 42/1990, dacă nu realizează alte venituri decât cele provenite din drepturile băneşti acordate de lege, precum şi cele provenite din pensii.
În art. 55 din Legea nr. 145/1997 au fost stabilite categoriile de persoane care sunt asigurate prin efectul legii cu scutire de plata contribuţiei pentru asigurări sociale de sănătate, şi anume, cele care: a) satisfac serviciul militar în termen; b) se află în concediu medical sau în concediu medical pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 6 ani; c) execută o pedeapsă privativă de libertate sau arest preventiv: d) fac parte dintr-o familie care beneficiază de ajutor social, potrivit Legii nr. 67/1995, privind ajutorul social.
În conformitate cu dispoziţiile art. 9 lit. b) din Legea nr. 80/1995, privind Statutul cadrelor militare, poliţiştii, angajaţi ai Ministerului Administraţiei şi Internelor, care, în acel moment erau cadre militare în activitate, beneficiau, printre altele, de asistenţă medicală şi medicamente gratuite, în condiţiile stabilite prin hotărâre de guvern. În vederea aplicării acestor dispoziţii a fost emisă HG nr. 270 din 8 aprilie 1999, care, în art. 1 a stabilit: "Cadrele militare în activitate au dreptul la asistenţă medicală şi medicamente, în condiţiile Legii asigurărilor sociale de sănătate şi 145/1997, cu modificările ulterioare şi ale prezentei hotărâri, în toate situaţiile în care medicii sau alt personal militar acreditat recomandă un tratament medical".
Prin art. 28 alin. (1), lit. c) din Legea nr. 360/2002, privind Statutul poliţistului, s-a stabilit că poliţiştii au dreptul la asistenţă medicală şi psihologică, proteze, precum şi medicamente gratuite.
Până la apariţie, HG nr. 677 din 12 iunie 2003, care, însă, nu este incidentă în cauză, dată fiind perioada pentru care s-a dispus efectuarea plăţilor către reclamant, angajat al Ministerului Administraţiei şi Internelor, devenit funcţionar public, i s-au aplicat în continuare prevederile HG nr. 270/1999, în virtutea dispoziţiilor art. 81 alin. (29 din Legea nr. 360/2002.
Pe cale de consecinţă, reclamantul beneficia, în perioade de referinţă, de gratuităţile prevăzute de art. 1 din HG nr. 270/1990 (asistenţă medicală şi medicamente), precum şi de cele prevăzute de art. 3 din acelaşi act normativ (asistenţă medicală profilactică şi curativă în situaţii speciale etc.), numai în condiţiile Legii nr. 145/1997, legea cadru privind asigurările sociale de sănătate, respectiv, condiţionat de achitarea cotelor de contribuţii lunare la fondul asigurărilor sociale de sănătate sau dacă făcea dovada că se încadrează în categoriile de persoane care, potrivit acestei legi, erau scutite de plata contribuţiei lunare de asigurări de sănătate.
De altfel, legiuitorul nu putea să prevadă în mod expres obligaţia de plată a contribuţiei la fondul de asigurări sociale de sănătate pentru poliţişti în Legea nr. 80/1995, deoarece Legea asigurărilor sociale de sănătate a fost adoptată în anul 1997 şi a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998.
Reclamantul a încheiat cu C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. un contract prin care a cunoscut faptul că, în conformitate cu prevederile art. 4 din Legea nr. 145/1997, angajatorul avea obligaţia de a vira contribuţia de asigurări de sănătate prevăzută de lege reţinută de la angajat.
Pe de altă parte, în art. 2 din Legea nr. 145/1997 şi a stabilit că fondul asigurărilor sociale de sănătate se constituie din contribuţia asiguraţilor, din contribuţia persoanelor fizice şi juridice care angajează personal salariat, din subvenţii de la bugetul de stat, precum şi din alte surse.
Totodată, prin art. 3 lit. b) din OG nr. 56/1998, aşa cum a fost aprobată şi modificată prin Legea nr. 458/2001, privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., act normativ cu caracter special care vizează şi categoriile de personal prevăzute de Legea nr. 80/1995 şi Legea nr. 360/2002, s-a stabilit că fondurile acestei instituţii, printre altele, din contribuţia personalului militar şi a militarilor angajaţi, pe bază de contract, din ministere, instituţiile şi structurile prevăzute la art. 1, alin. (1), precum şi ale altor categorii stabilite de adunarea generală a reprezentanţilor, astfel încât reclamantul nu era exceptat de la plata contribuţiei la fondurile asigurărilor sociale de sănătate.
Faţă de cele ce preced, recursul în anulare se priveşte ca fondat şi urmare a admiterii lui, vor fi casate hotărârile date în cauză, cu consecinţa respingerii acţiunii formulate de reclamantul I.V.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei civile nr. 601 din 8 iulie 2003 a Tribunalului Hunedoara, secţia civilă, şi deciziei civile nr. 1951 din 6 octombrie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă, pe care le casează şi în fond, respinge ca nefondată acţiunea reclamantului I.V.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7222/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 70/2004. Civil. Evacuare. Recurs → |
|---|
