ICCJ. Decizia nr. 721/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 721
Dosar nr. 43564/1/2004
nr. vechi 20864/200.
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Contestatorul A.G.Ş.C.N. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Primăria oraşului Breaza, anularea dispoziţiei nr. 403 din 5 august 2003, prin care i-a fost respinsă notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, privind restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 561 mp, situat în Breaza.
Prin sentinţa nr. 400 din 3 mai 2004, pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia civilă, a fost respinsă contestaţia ca neîntemeiată.
Apelul declarat de contestator a fost admis, prin Decizia nr. 2614 din 13 octombrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, a fost schimbată, în tot sentinţa tribunalului, a fost admisă contestaţia, a fost anulată dispoziţia nr. 403 din 5 august 2003 emisă de Primăria oraşului Breaza şi a fost constatat dreptul contestatorului la măsuri reparatorii, pentru terenul în suprafaţă de 577 mp (tarlaua 15 din planul de parcelare „Parcul de Nord" al oraşului Breaza judeţul Prahova).
Împotriva susmenţionatei decizii a declarat recurs Primăria oraşului Breaza, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând în esenţă, că potrivit art. 22 din Legea nr. 10/2001, actele doveditoare ale dreptului de proprietate şi cele care atestă calitatea de moştenitor trebuiau să fie depuse în termenul prevăzut în această lege, prelungit prin două ordonanţe de urgenţă, termen de decădere, astfel că atare înscrisuri nu mai pot fi prezentate în instanţă.
După declararea recursului, a decedat contestatorul, la data de 19 mai 2005, unica sa succesoare fiind A.G.C., în calitate de soţie, care a continuat procesul.
Recursul este nefondat.
Este adevărat că, în conformitate cu prevederile art. 22 din Legea nr. 10/2001, actele doveditoare ale dreptului de proprietate, precum şi cele ce atestă calitatea de moştenitor, trebuiau să fie depuse, ca anexe, la notificare, sau în termen de cel mult 18 luni de la data intrării în vigoare a legii, 14 februarie 2001, termen prelungit prin OUG nr. 145/2001 şi 109/2001 cu încă 6 luni şi că recurenta nu are nici o culpă pentru faptul că a emis dispoziţia în lipsa tuturor înscrisurilor necesare, însă în textul de lege menţionat nu este prevăzută nici o sancţiune, cum ar fi aceea a decăderii din dreptul de a fi făcute astfel de dovezi în instanţă.
Pe de altă parte, prin prevederile art. 22 din Legea nr. 10/2001, nu pot fi încălcate cele cuprinse în art. 129 alin. (5) C. proc. civ., potrivit cărora, judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru aflarea adevărului, putând să dispună, din oficiu, administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părţile se împotrivesc.
În consecinţă, recursul urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria oraşului Breaza împotriva deciziei nr. 2614 din 13 octombrie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7193/2004. Civil. Revizuire | ICCJ. Decizia nr. 722/2004. Civil. Contestaţie în anulare → |
|---|
