ICCJ. Decizia nr. 7736/2004. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7736
Dosar nr. 3716/2004
Şedinţa publică din 7 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 9 decembrie 2002 reclamantul D.I. prin mandatar a chemat în judecată SC D. SA pentru a se dispune obligarea pârâtei la restituirea imobilului situat în localitatea Dorohoi, în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (8) din Legea nr. 10/2001.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că tatălui său, D.M., i-a fost preluat imobilul proprietatea sa, în mod abuziv şi fără plata unei juste despăgubiri, cu prilejul emigrării sale în Israel. Imobilul în litigiu se compune din casă şi teren situate la adresa sus menţionată, bunuri care în prezent se află în posesia pârâtei. Deşi a notificat pârâta în conformitate cu prevederile art. 23 din Legea nr. 10/2001, aceasta a refuzat să emită Decizia de restituire în termenul prevăzut de lege.
Prin sentinţa nr. 454 din 3 octombrie 2003 a Tribunalului Botoşani, a fost admisă acţiunea reclamantului, pârâta fiin.
obligată să-i restituie în natură imobilul (construcţii) situat în localitatea Dorohoi, precum şi suprafaţă de 319 mp teren aferent.
Prima instanţă a reţinut, în esenţă că reclamantul este fiul lui D.E., proprietarul imobilului în litigiu din anul 1925 şi care a fost preluat în cursul anului 1950 cu prilejul emigrării sale în Israel.
În urma unor transmiteri şi reorganizări succesive, imobilul a ajuns în administrarea pârâtei, astfel încât faţă de considerentele expuse constatând îndeplinirea cerinţelor art. 1 alin. (1) şi art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 este restituibil reclamantului, motiv pentru care, acţiunea va fi admisă.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel pârâta susţinând că, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 445 din 28 iulie 1998 şi nr. 381 din 26 iunie 1998, A.P.A.P.S. i-a vândut toate activele societăţii, printre care se află şi imobilul revendicat, astfel încât este proprietara acestuia.
Prin Decizia civilă nr. 492 din 4 martie 2004 a Curţii de Apel Suceava, a fost admis apelul pârâtei, cu consecinţa schimbării în tot a sentinţei şi respingerii acţiunii pentru lipsa calităţii procesuale a pârâtei.
Instanţa de apel a reţinut că în cauză sunt incidente prevederile art. 27 din Legea nr. 10/2001, astfel încât întrucât pârâta a plătit integral preţul acţiunii cumpărate de la A.P.A.P.S., nu are calitate procesuală în cauză, reclamantul având posibilitatea de a-şi realiza dreptul printr-o nouă notificare adresată A.P.A.P.S.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamantul prin mandatar, criticând-o pentru nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul a susţinut că Decizia atacată s-a dat cu greşita aplicare şi interpretare a Legii nr. 10/2001.
În acest sens a susţinut că imobilul în litigiu a fost preluat fără titlu, astfel încât, în mod greşit s-a reţinut incidenţa prevederilor art. 27 din Legea nr. 10/2001, care vizează imobilele preluate cu titlu valabil, ceea ce nu este cazul în speţă.
În mod greşit s-a reţinut necesitatea de a se adresa cu notificare A.P.A.P.S., întrucât, în conformitate cu prevederile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 „actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare având ca obiect imobilele preluate fără titlu valabil sunt lovite de nulitate absolută".
Examinând hotărârea atacată, faţă de motivele de recurs invocate, se constată ca fondat recursul, pentru considerentele:
Imobilul în litigiu, situat în localitatea Dorohoi, a fost proprietatea autorului reclamantului E.D., astfel cum rezultă din înscrisul intitulat „buletinul clădirii", bunul fiind preluat fără titlu de stat în anul 1950.
Deşi a formulat cerere de restituire, în conformitate cu prevederile art. 21 şi urm. din Legea nr. 10/2001, unitate deţinătoare nu a răspuns susţinând că bunul a intrat în patrimoniul său în urma privatizării integrale, astfel cum rezultă din actele depuse în apel.
Această situaţie nu absolvă pârâta de obligaţia prevăzută de art. 23 din lege (în prezent art. 25) de a răspunde persoanei îndreptăţite, dispoziţiile legale enunţate fiind imperative. Orice altă interpretare ar deturna finalitatea urmărită de legiuitor.
Prin urmare, indiferent dacă persoanei îndreptăţite i se restituie în natură imobilul ori i se oferă restituire prin echivalent sau chiar i se refuză ca atare un drept, unitatea deţinătoare este obligată ca, asupra solicitării adresate prin notificare să se pronunţe în conformitate cu prevederile legale enunţate.
Atitudinea pârâtei de a eluda prevederile legale referitoare la obligativitatea emiterii deciziei, îndrituieşte instanţa de trimitere, ca, în virtutea rolului activ conferit de prevederile art. 129 C. proc. civ., să impună pârâtei să răspundă notificării.
În măsura în care pârâta persistă în refuzul emiterii deciziei, instanţa de judecată este îndreptăţită ca, intrând în fondul pricinii şi analizând temeinic raportul juridic dedus judecăţii, să oblige unităţile deţinătoare să emită dispoziţia de acordare a măsurilor reparatorii, îndrumare cu care va fi casată hotărârea instanţei de apel.
Că instanţa de apel a soluţionat greşit procesul fără a intra în cercetarea fondului, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul va fi admis cu consecinţa casării hotărârii şi trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta D.I. împotriva deciziei nr. 492 din 4 martie 2004 a Curţii de Apel Suceava.
Casează Decizia recurată cu trimitere la aceeaşi instanţă pentru ca unitatea deţinătoare SC D. SA să emită dispoziţia de acordare a măsurilor reparatorii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7739/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7732/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
