ICCJ. Decizia nr. 7739/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7739
Dosar nr. 11555/2004
Şedinţa publică din 7 octombrie 2005
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 502 din 13 noiembrie 2002, Tribunalul Arad a admis contestaţia formulată de reclamantele C.C.L.V. şi C.M.S.G. în contradictoriu cu pârâta Cooperativa de Consum Şiria şi a anulat Decizia emisă de aceasta prin care le-a fost respinsă notificarea vizând restituirea în natură a unor imobile. În consecinţă, s-a dispus obligarea pârâtei de a le restitui contestatoarelor în natură construcţiile (birouri şi anexă), situate pe terenul înscris în C.F. 5830 Şiria, cu nr.top 303.304, identificate în anexa la raportul de expertiză judiciară ca ocupând zona delimitată prin punctele PQRB.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea contestaţiei, susţinând că imobilul ce face obiect al notificării şi în care ea îşi are sediul, a fost dobândit prin cumpărare în anul 1969.
Prima instanţă a reţinut în esenţă, pe baza probatoriilor administrate, că:
- reclamantele contestatoare sunt unicele moştenitoare ale proprietarilor tabulari ai imobilului din Şiria, nr. 1840, compus din casă, curte şi grădină, înscris în C.F. 5830 Şiria, cu nr.top 303.304 şi preluat de Statul Român cu titlu de naţionalizare;
- pârâta a dobândit într-adevăr în anul 1969, prin cumpărare de la numita R.E. un teren şi mai multe construcţii, care sunt însă cu totul altele decât cele menţionate în notificare, fiind trecute în C.F. 5712 Şiria, cu nr.top 301/302/e;
- aceeaşi situaţie rezultă şi din sentinţa civilă nr. 6931/2001 a Judecătoriei Arad, rămasă definitivă, care a soluţionat problema grăniţuirii dintre cele două proprietăţi;
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta, susţinând că a cumpărat imobilul în anul 1969 şi în orice caz s-a împlinit termenul legal al uzucapiunii.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia civilă nr. 175 din 18 februarie 2004, a respins apelul cu o motivare similară celei a instanţei de fond. S-a reţinut în esenţă, din probatoriile administrate inclusiv în faza apelului (expertiză tehnică în construcţii şi expertiză topografică), faptul că imobilul ce face obiect al notificării poate fi restituit în natură, drepturile pârâtei apelante privind un alt bun învecinat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta, fondat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând în principal că:
- reclamantele nu şi-au dovedit calitatea procesuală activă iar din probatorii nu rezultă împrejurarea că imobilul ar fi fost naţionalizat;
- în anul 1969, prin cumpărare, ea a devenit proprietara bunului imobil revendicat de reclamante;
Intimatele contestatoare au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine că recursul nu este întemeiat. Instanţele au rezolvat corect principalele probleme de drept ale cauzei, aplicând prevederile art. 9, art. 20 şi art. 24 din Legea nr. 10/2001 la o situaţie de fapt stabilită prin probatorii.
Astfel, reclamantele au dovedit că sunt moştenitoarele proprietarilor tabulari G.Z. şi G.M., ca şi faptul că imobilul în litigiu a fost preluat abuziv de Statul Român în anul 1950. Certificatele de stare civilă, înscrisurile materiale, extrasele de Carte funciară, se coroborează sub aceste aspecte cu concluziile expertizelor tehnice şi conduc la concluzia că situaţia de fapt reţinută de instanţe corespunde adevărului.
Pe de altă parte, este cert stabilit prin aceste probatorii, în acord cu efectele sentinţei civile definitive nr. 6931/2001 a Judecătoriei Arad, că pârâta deţine un cu totul alt imobil, învecinat, trecut în C.F. 5712 Şiria, cu nr.top 301/302/e, astfel încât toate susţinerile şi apărările legate de el nu au relevanţă în cauză.
În consecinţă, cum soluţia pronunţată este în întregime legală şi temeinică, recursul va fi respins ca nefondat conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Cooperativa de Consum Şiria împotriva deciziei nr. 175 din 18 februarie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7737/2004. Civil. Contestaţie legea 10/2001.... | ICCJ. Decizia nr. 7736/2004. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs → |
|---|
