ICCJ. Decizia nr. 7732/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7732
Dosar nr. 18821/2004
Şedinţa de la 6 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 1428 din 8 aprilie 2003, reclamanta I.E.M. a chemat în judecată oraşul Băile Olăneşti şi primarul oraşului Băile Olăneşti, solicitând desfiinţarea dispoziţiei nr. 27 din 17 martie 2003 emisă de primarul oraşului Băile Olăneşti, prin care a fost respinsă notificarea acesteia privind restituirea în natură a terenului intravilan în suprafaţă de 510,62 mp şi să se dispună restituirea în natură a acestuia.
În motivarea acţiunii reclamanta a susţinut că a formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001, solicitând restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 510,62 mp, situat în intravilanul oraşului Băile Olăneşti, teren ce a aparţinut autorilor săi I.C. şi I.G., iar dispoziţia prin care i s-a respins această notificare este nelegală.
Motivul că terenul ar aparţine domeniului public, susţine reclamanta, nu poate conduce la respingerea cererii acesteia.
S-a arătat că, în speţă, nu este îndeplinită condiţia privind regimul juridic al terenului, care nu este reglementat de legile funciare şi de dispoziţiile Legii nr. 10/2001 şi nu s-a dovedit că terenul este afectat de construcţii, cu toate că s-a dispus exproprierea în vederea ridicării de blocuri de locuinţe.
Prin sentinţa civilă nr. 98 din 19 februarie 2004, Tribunalul Vâlcea a respins contestaţia formulată de reclamantă împotriva dispoziţiei nr. 27 din 17 martie 2003, emisă de primarul oraşului Băile Olăneşti.
Pentru a da această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că este neîntemeiată contestaţia reclamantei, deoarece în mod corect a fost respinsă notificarea privind restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 510,62 mp.
S-a reţinut că reclamanta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile ce au aparţinut autorului său, printre acestea aflându-se şi cel în litigiu, în baza Legii nr. 18/1991 şi în baza Legii nr. 169/1997, dar pentru acesta nu a fost reconstituit dreptul de proprietate.
Ca urmare, reclamanta a formulat plângere în baza Legii nr. 18/1991, care a fost respinsă prin sentinţa civilă nr. 9150 din 18 noiembrie 1999, pronunţată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, rămasă definitivă şi irevocabilă prin deciziile civile nr. 858 din 6 aprilie 2000 a Tribunalului Vâlcea şi nr. 2830/2000 a Curţii de Apel Piteşti.
Cu această ocazie, instanţele au reţinut că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 18/1991 republicată şi că terenul a fost expropriat pentru cauză de utilitate publică prin Decretul de expropriere nr. 201/1987, fiind demarate lucrări pentru locuinţe sociale.
S-a mai reţinut că reclamanta a fost despăgubită pentru acest teren.
Ulterior, reclamanta a solicitat retrocedarea terenului în baza Legii nr. 33/1994, iar prin sentinţa civilă nr. 72 din 22 mai 2001 pronunţată de Tribunalul Vâlcea a fost respinsă cererea cu motivarea că, prin hotărârile pronunţate în plângerea la Legea nr. 18/1991 s-a stabilit irevocabil că terenul a fost expropriat pentru cauză de utilitate publică, fiind demarate lucrările de investiţii.
Împotriva acestei sentinţe reclamanta a formulat apel.
Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, prin Decizia nr. 1549/A din 30 iunie 2004, a respins ca nefondat apelul, reţinând că instanţa de fond a aplicat corespunzător dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 10/2001.
S-a constatat că actele dosarului dovedesc că regimul juridic al terenului pretins de reclamantă este reglementat de legile funciare şi nu de dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs, prin care a susţinut, în esenţă, că s-au interpretat şi aplicat greşit prevederile art. 8 din Legea nr. 10/2001, în sensul că restituirea terenului în natură nu ar fi circumscrisă dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 şi ar urma regimul prevăzut de legea fondului funciar, că greşit s-a reţinut că terenul face parte din domeniul public şi că în mod greşit s-a reţinut că pentru acest teren există finanţare în vederea realizării investiţiei de blocuri de locuinţe sociale.
Recursul se va admite pentru argumentele ce succed.
Trebuie precizat în primul rând că, deşi în cererea de recurs, recurenta reclamantă arată că terenul a cărui restituire o cerere este în suprafaţă de 602,55 mp, fiind alcătuit din parcela de 510,62 mp (identificată de expert cu contur portocaliu) şi parcela de 91,93 mp (prezentată de expert cu contur verde), atât în contestaţia formulată la Tribunalul Vâlcea, cât şi în notificarea făcută în baza Legii nr. 10/2001, reclamanta solicită restituirea în natură a suprafeţei de 510,62 mp.
În ceea ce priveşte parcela de 91,93 mp, deţinută fără acte de vecinul său Vulpoi Ion, acesta nu este parte în cauză, iar reclamanta nu l-a chemat în judecată.
Astfel încât, instanţa reţine că obiectul cererii de restituire în natură îl constituie suprafaţa de 510,62 mp.
În speţă sunt incidente prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 247/2005.
Potrivit textului de lege menţionat, nu intră sub incidenţa prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităţilor la data preluării abuzive sau la data notificării.
Or, în cauză este vorba de un teren situat în intravilanul oraşului Băile Olăneşti, teren care a fost expropriat pentru cauză de utilitate publică.
Terenul îndeplineşte toate condiţiile de restituire, întrucât este liber, fără construcţii şi nu există documentaţie de urbanism legal aprobată, existenţa studiului de fezabilitate pentru construcţia de locuinţe fiind insuficientă şi datând de mulţi ani.
Art. 9 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată arată că imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire şi libere de orice sarcini.
În ceea ce priveşte caracterul abuziv al preluării terenului pledează faptul că, la data exproprierii terenul se afla în folosinţa C.A.P.–ului şi nu în proprietatea acestuia, iar autorului reclamantei, care era de fapt proprietarul terenului, nu i s-au acordat sume de bani (în prealabil sau ulterior exproprierii) care să reprezinte o dreaptă despăgubire.
În acest context, se impune admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi a sentinţei instanţei de fond şi, rejudecând cauza, admiterea contestaţiei formulată de reclamantă.
Dispoziţia nr. 27 din 17 martie 2003 emisă de primarul oraşului Băile Olăneşti, prin care a fost respinsă notificarea reclamantei, urmează a fi desfiinţată, iar acesta va fi obligat să emită decizie de restituire în natură a terenului în suprafaţă de 510,62 mp, situat în oraşul Băile Olăneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta I.E.M. împotriva deciziei nr. 1549/A din 30 iunie 2004 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă.
Casează Decizia recurată, precum şi sentinţa civilă nr. 98 din 19 februarie 2004 a Tribunalului Vâlcea şi, rejudecând cauza, admite contestaţia, desfiinţează dispoziţia nr. 27 din 17 martie 2003 şi obligă Primarul oraşului Băile Olăneşti să emită decizie de restituire în natură a terenului în suprafaţă de 510,62 mp, situat în oraşul Băile Olăneşti.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7736/2004. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7688/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
