ICCJ. Decizia nr. 8714/2004. Civil. LEGEA 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8714
Dosar nr. 8031/2004
Şedinţa publică din 3 noiembrie 2005
Deliberând asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele;
Prin sentinţa civilă nr. 731 din 12 septembrie 2003, Tribunalul Timişoara, secţia civilă, a admis contestaţia formulată de B.M.I. şi M.I.M. în contradictoriu cu Primarul municipiului Timişoara şi a dispus anularea Deciziei nr. 217 din 18 februarie 2003 prin care s-a respins cererea acestora de exercitare a dreptului de preemţiune, potrivit Legii nr. 10/2001 la cumpărarea apartamentelor nr. 1, 2, 3, 7 şi 17 situate în Timişoara, înscrise în C.F. Timişoara, nr. top 4906.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că deşi notificările au fost înregistrate la Judecătoria Timişoara, Biroul Executorilor Judecătoreşti, pe numele celor care au cumpărat apartamentele în temeiul Legii nr. 112/1995 şi care făceau obiectul dreptului de preemţiune, din eroare, aceste notificări au fost expediate Primăriei municipiului Timişoara reprezentată de Primar care, deşi trebuia să trimită notificările celor cărora le erau adresate, le-a rezolvat pe fond, prin respingere, fără a avea competenţă în acest sens.
Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, prin decizia nr. 206 din 2 decembrie 2003 a respins ca nefondat apelul declarat de Primarul municipiului Timişoara împotriva sentinţei civile nr. 731 din 12 septembrie 2003 pronunţată de Tribunalul Timişoara, secţia civilă, cu motivarea că procedura prevăzută de art. 44 din Legea nr. 10/2001 vizează exclusiv persoana fostului chiriaş devenit proprietar în baza Legii nr. 112/1995, aşa încât în mod greşit Primarul municipiului Timişoara s-a pronunţat asupra notificărilor formulate de B.M.I. şi M.I.M., în loc de a le comunica persoanelor notificate.
Împotriva acestei din urmă decizii au declarat recurs Consiliul local al municipiului Timişoara şi Primarul municipiului Timişoara, care au susţinut, în esenţă, că instanţa de apel a dat o greşită interpretare prevederilor art. 44 din Legea nr. 10/2001 şi că prin soluţionarea notificării prin actul administrativ a cărui anulare se solicită, dreptul de preemţiune al contestatoarelor nu a fost încălcat.
Recursul este nefondat pentru considerentele care succed.
Potrivit art. 44 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, chiriaşii cărora, în temeiul art. 9 alin. (1)-(4) din Legea nr. 112/1995 li s-au vândut, cu respectarea prevederilor acestei legi, apartamentele în care locuiau, au dreptul să le înstrăineze sub orice formă înainte de împlinirea termenului de 10 ani de la data cumpărării, numai persoanei îndreptăţite, fost proprietar al acelei locuinţe.
Alin. (3) al aceluiaşi text de lege prevede că în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 persoana îndreptăţită trebuie să notifice chiriaşului dobânditor intenţia de a cumpăra locuinţa şi adresa unde poate fi găsită.
În temeiul acestor prevederi legale, contestatoarele au adresat notificări chiriaşilor cumpărători ai apartamentelor nr. 1, 2, 3, 7 şi 17 situate în imobilul din Timişoara, care, din eroare, au ajuns la Primarul municipiului Timişoara. Acesta, prin Dispoziţia nr. 217 din 18 februarie 2003, a respins cererile formulate de contestatoare privind exercitarea dreptului de preemţiune cu privire la apartamentele menţionate.
Această dispoziţie este cu evidenţă nelegală întrucât prevederile legale aplicabile, mai sus menţionate, circumscriu dreptul de preemţiune al fostului proprietar numai în raport cu noul proprietar, fost chiriaş al locuinţei, fără intervenţia sau aportul vreunei alte autorităţi.
Aşa fiind, Primarul municipiului Timişoara nu avea competenţa de a respinge cererea de exercitare a dreptului de preemţiune, cu atât mai mult cu cât notificarea nici nu-i fusese adresată.
Având în vedere temeiurile arătate, recursul urmează a fi respins ca nefondat iar recurentul Consiliul local al municipiului Timişoara, în temeiul art. 274 C. proc. civ., va fi obligat la plata, către intimatele-contestatoare, a cheltuielilor de judecată ocazionate în recurs, reprezentând onorariu de avocat şi cheltuieli de transport.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat Consiliul local al municipiului Timişoara şi Primarul municipiului Timişoara împotriva deciziei nr. 206 din 2 decembrie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă.
Obligă pe recurentul Consiliul local al municipiului Timişoara să plătească intimaţilor solidari M.I.M. şi B.M.I. suma de 2413 R O N cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8718/2004. Civil. Contestaţie Legea 10/2001.... | ICCJ. Decizia nr. 8636/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
