ICCJ. Decizia nr. 8921/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8921
Dosar nr. 8752/2004
Şedinţa publică de la 7 noiembrie 2005
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, la data de 13 noiembrie 2001, ulterior precizată, reclamantul S.I. a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să dispună, în contradictoriu cu pârâţii S.N.T.G.N. T. SA Mediaş, Primăria Municipiului Mediaş şi Prefectura judeţului Sibiu: anularea dispoziţiei nr. 720/2001 emisă de Primăria Mediaş, ca fiind nefondată; obligarea Statului Român să îi restituie în natură terenul în suprafaţă de 287,32 mp, situat în Mediaş, înscris în C.F. Mediaş, nr. top 4657/3/5; obligarea Statului Român la plata echivalentului în lei corespunzător suprafeţei de 115,68 mp din terenul supraedificat (bloc de locuinţe), în sumă de 2862 dolari SUA; obligarea Statului Român la plata despăgubirilor băneşti ce i se cuvin pentru casa de locuit, proprietatea sa, ce a fost preluată abuziv şi demolată de către stat, în cuantum de 800 milioane lei.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este moştenitor după defuncta S.A., revenindu-i cota de ¼ din imobilul situat în Mediaş, şi că, prin notificarea adresată Primăriei Mediaş, a solicitat să fie despăgubit cu suma de 800 milioane lei, reprezentând contravaloarea imobilului demolat (casă de locuit), iar suprafaţa de 303 mp să-i fie restituită în natură conform Legii nr. 10/2001, întrucât sunt îndeplinite toate condiţiile impuse de lege, iar pentru diferenţa de suprafaţă de 100 mp, ocupată de un bloc de locuinţe, să îi fie restituită plata în echivalent corespunzătoare acesteia.
În cauză au fost administrate probe, respectiv înscrisuri, declaraţii de martori, cercetare locală şi expertiză tehnică topografică, iar pârâtele au depus întâmpinări, solicitând respingerea acţiunii.
Tribunalul Sibiu, prin sentinţa civilă nr. 738 din 26 iunie 2003, a admis acţiunea civilă formulată şi precizată de reclamant şi a dispus: anularea dispoziţiei nr. 720/2001 emisă de Primăria Municipiului Mediaş; obligarea Statului Român să restituie reclamantului în natură terenul în suprafaţă de 287,32 mp situat în Mediaş; obligarea Statului Român la plata echivalentului corespunzător suprafeţei de 115,68 mp, terenul reclamantului, în sumă de 2862 dolari SUA; obligarea Statului Român la plata despăgubirilor băneşti către reclamant, pentru casa de locuit preluată abuziv şi demolată, în sumă de 800 milioane lei; obligarea pârâtei S.N.T.G.N. T. SA Mediaş să predea reclamantului suprafaţa de teren menţionată, de 287,32 mp
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 11 pct. 3 din Legea nr. 10/2001, iar imobilul în litigiu a fost identificat prin expertiza topo din care rezultă că, terenul este parţial ocupat de un bloc de locuinţe proprietatea pârâtei S.N.T.G.N. T. SA Mediaş , rămânând liberă o suprafaţă de 287,32 mp pentru care se impune restituirea în natură.
De asemenea, s-a arătat în motivarea sentinţei că, reclamantului i se cuvin despăgubiri reprezentând echivalentul bănesc a 2862 dolari SUA pentru terenul în suprafaţă de 115,68 mp ocupat de construcţie, precum şi despăgubiri în sumă de 800 milioane lei pentru casa demolată, valoare ce rezultă din declaraţiile de martori.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâtele S.N.T.G.N. T. SA Mediaş, Primăria Municipiului Mediaş şi Prefectura judeţului Sibiu.
În apelul său, pârâta S.N.T.G.N. T. SA Mediaş a susţinut că deţine cu titlu de folosinţă doar terenul aflat sub blocul de locuinţe, iar cu privire la suprafaţa de 287,32 mp, aceasta este afectată de utilităţile aferente blocului, ce străbat întregul teren, aşa încât, prin restituirea în natură, instanţa a încălcat prevederile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 modificată, care dispune că, în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcţional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil.
Pârâta Primăria Municipiului Mediaş a arătat, prin motivele de apel, că întreg terenul deserveşte funcţionalitatea blocului, fiind betonat, împrejmuit de gard şi afectat de reţelele edilitare, după cum se menţionează şi în raportul de expertiză topo efectuat în cauză, aşa încât nu este posibilă restituirea în natură. De asemenea, apelanta a mai arătat că instanţa, în mod greşit, a acordat pentru diferenţa de teren şi casa demolată, despăgubiri băneşti, întrucât potrivit art. 11 şi art. 18 lit. b) din Legea nr. 10/2001, pentru imobilele expropriate se acordă titluri sau acţiuni, în condiţiile legii.
Prefectura Sibiu, în motivarea apelului său, a invederat că nu are calitate procesuală pasivă, nefiind obligată să emită decizie, întrucât nu este deţinătoarea imobilului, notificarea reclamantului căzând în competenţa exclusivă a Primăriei Mediaş, iar potrivit art. 11 din Legea nr. 10/2001, pentru imobilul în litigiu se pot acorda numai măsuri reparatorii prin echivalent, respectiv titluri sau acţiuni care trebuie avizate de organul teritorial al Ministerului Finanţelor Publice.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia civilă nr. 520/A din 16 decembrie 2003, a admis ca fondate apelurile pârâtelor şi, în consecinţă, a schimbat sentinţa atacată în sensul că, a admis în parte acţiunea reclamantului împotriva pârâtelor Primăria Municipiului Mediaş şi Prefectura judeţului Sibiu şi a anulat parţial dispoziţia nr. 720/2001, a înlăturat art. 2 din dispoziţie, prin care s-a dispus declinarea soluţionării capătului de cerere având ca obiect măsurile reparatorii, în favoarea Prefecturii judeţului Sibiu; a obligat pe Primarul Municipiului Mediaş să completeze dispoziţia 720/2001, cu o ofertă de măsuri reparatorii prin echivalent, valoarea acestora urmând a fi stabilită conform art. 11 alin. (7) din Legea nr. 10/2001, prin scăderea valorii actualizate a despăgubirilor primite în 1988 pentru teren şi construcţiile expropriate; a respins acţiunea faţă de pârâta S.N.T.G.N. T. SA Mediaş.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că, după cum rezultă din expertiza topo, terenul liber de construcţii în suprafaţă de 287 mp este afectat de reţelele edilitare, fiind betonat, prin restituirea în natură punându-se în imposibilitate folosirea normală de către locatarii blocului, reţelele utilitare (canalizare, curent electric, termoficare şi gaz metan) aflându-se în subteran, pe parcela respectivă, reclamantul fiind îndreptăţit numai la măsuri reparatorii prin echivalent, ce constau în acordarea de titluri de valoare nominală folosite în procesul de privatizare sau acţiuni la societăţi comerciale, conform art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001. S-a mai arătat, în considerentele deciziei, că primăria, în calitate de deţinătoare a terenului, este obligată să facă reclamantului, prin decizia emisă, o ofertă de restituire în echivalent, după stabilirea valorii construcţiilor şi întregului teren, potrivit dispoziţiilor Legii nr.10/2001 şi a metodologiei de aplicare a acesteia.
Împotriva acestei hotărâri, a exercitat calea de atac a recursului reclamantul S.I., invocând faptul că instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile Legii nr. 10/2001, incidente în speţă, anulând doar parţial dispoziţia Primarului Mediaş, care este totalmente nelegală.
În motivarea recursului, reclamantul a mai susţinut că au fost încălcate prevederile art. 11 pct. 3 din Legea nr. 10/2001, în speţă fiind supraedificată (bloc de locuinţe) doar o suprafaţă de 115,68 mp, diferenţa de teren liber de 287,32 mp putând fi restituită în natură, conform cercetării locale, a expertizei topo şi, suplimentar, a schiţei zonei imobilului întocmită de SC G.C. SA Mediaş, din care rezultă că, conducta de apă potabilă, canalizarea menajeră şi canalizarea pluvială trec pe lângă terenul în litigiu, iar conducte de gaz metan nu figurează în zonă, imobilul deservind ca loc de parcare pentru maşinile proprietarilor din zonă.
Recurentul a mai arătat că, este îndreptăţit la plata de despăgubiri băneşti pentru imobilul demolat, valoarea stabilită în cauză, de 800 milioane lei fiind apreciată de martorii audiaţi în concordanţă cu preţurile practicate pe piaţa liberă la imobile similare. În fine, se susţine, prin motivele de recurs, că atât primăria, cât şi prefectura, au calitate procesuală pasivă în cauză, prima fiind organul emitent al dispoziţiei atacate prin acţiune şi, totodată, unitatea deţinătoare a imobilului, iar cea de-a doua fiind intermediara pentru soluţionarea notificărilor înregistrate în vederea restituirii imobilelor naţionalizate conform art. 36 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Situaţia imobilelor expropriate este reglementată de art. 11 din Legea nr. 10/2001, sub incidenţa căruia intră toate exproprierile făcute în perioada 1945-1989, inclusiv imobilul în litigiu, ce a fost expropriat prin Decretul nr. 335/1988.
Potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. (3) din lege, pentru terenurile expropriate ocupate de construcţii noi autorizate şi afectate de servituţile legale şi alte amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
De asemenea, conform alin. (4) al art. 11, dacă lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcţional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul teren şi, potrivit alin.8, în situaţiile prevăzute de alin. (3) şi (4), măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit legii cu soluţionarea notificării, cu acordul persoanei îndreptăţite sau despăgubiri acordate în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv.
Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, în interpretarea dispoziţiilor art. 11 alin. (3) din lege, prevăd că restituirea în natură a părţii de teren rămasă liberă nu poate fi făcută dacă aceasta este aferentă construcţiilor noi şi este necesară bunei funcţionări a acestora, oportunitatea restituirii în natură aparţinând unităţii deţinătoare.
Or, în considerentele deciziei nr. 720/2001, emisă de Primarul Municipiului Mediaş, se arată că, în prezent terenul este ocupat de un bloc de locuinţe a cărei utilizare normală implică şi folosirea diferenţei de teren amenajată în acest scop.
Situaţia de fapt a terenului în litigiu reiese, de altfel, şi din probatoriul administrat în cauză, respectiv raportul de expertiză tehnică topo şi cercetarea locală.
Astfel, expertul, în concluziile raportului de expertiză tehnică topo, arată că imobilul este compus din bloc de locuinţe cu un număr de 40 apartamente, proprietatea S.N.T.G.N. T. SA Mediaş, iar terenul este betonat, împrejmuit cu gard din zid şi fier forjat, afectat de reţele edilitare pentru deservirea locatarilor (fila 95 din dos. nr. 6348/2001 al Tribunalului Sibiu).
Şi în suplimentul la expertiză, întocmit ca urmare a obiecţiunilor formulate de părţi, se arată că porţiunea de teren rămasă neconstruită are suprafaţa de 287,32 mp, este betonată şi este prevăzută cu reţea edilitară destinată deservirii locuitorilor blocului, dar este proprietatea Statului Român (fila 114).
Totodată, în procesul-verbal întocmit ca urmare a cercetării locale dispuse în cauză, se menţionează că, la faţa locului, s-a constatat că suprafaţa în litigiu este în întregime betonată, din loc în loc fiind vizibile capacele de acces la utilităţile subterane, iar curtea este împrejmuită la stradă de un gard zidit şi cu plasă de sârmă în partea superioară, gard al cărui aliniament corespunde cu cel al construcţiilor învecinate din partea stângă şi dreaptă (fila 59).
Prin urmare, din analiza probatoriului administrat în cauză, raportat la dispoziţiile legale menţionate, aplicabile speţei, reiese cu evidenţă că, în mod corect instanţa de apel a dispus ca primăria, în calitate de deţinătoare a terenului ce se cere a fi restituit, este obligată să facă reclamantului, prin decizia emisă, o ofertă de restituire prin echivalent.
Este de reţinut, aşa cum am arătat, că măsurile reparatorii prin echivalent, în situaţiile prevăzute de art. 11 alin. (3) şi (4) din lege, sunt cele dispuse de art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001 modificată şi republicată.
Faţă de considerentele de mai sus, apar ca nefondate criticile din motivele de recurs prin care se invocă restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 287,32 mp, ca fiind liber de construcţii şi neafectat de utilităţi, precum şi cele prin care se solicită despăgubiri băneşti pentru terenul supraedificat şi pentru construcţia demolată.
Din analiza şi coroborarea textelor art. 11 din Legea nr. 10/2001 rezultă, totodată, că sunt neîntemeiate şi criticile recurentului privind calitatea de parte în proces a prefecturii care, în mod evident, nu are calitate procesuală pasivă în cauza de faţă, Primăria Municipiului Mediaş fiind unitatea deţinătoare a imobilului, ce are obligaţia de a face reclamantului, în calitate de persoană îndreptăţită, o ofertă de măsuri reparatorii prin echivalent, cu respectarea dispoziţiilor legale aplicabile.
Având în vedere cele ce preced, hotărârea atacată este temeinică şi legală, situându-se în afara oricăror critici şi, pe cale de consecinţă, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul S.I. împotriva deciziei civile nr. 520/A din 16 decembrie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8928/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 8718/2004. Civil. Contestaţie Legea 10/2001.... → |
|---|
