ICCJ. Decizia nr. 896/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 896
Dosar nr. 42887/1/2004
Nr. vechi 20186/200.
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 18 noiembrie 2002, M.R. a contestat legalitatea deciziei nr. 1 din 2 octombrie 2002 emisă de SC N.I. SRL, solicitând anularea acesteia, obligarea pârâtei să emită o dispoziţie motivată de retrocedare pentru partea de imobil pe care o deţine şi să plătească daune cominatorii de 3.000.000 lei/zi de întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la îndeplinirea obligaţiei de a face, precum şi la cheltuieli de judecată.
Contestatorul şi-a precizat contestaţia solicitând restituirea în natură a imobilelor, astfel cum rezultă din petiţia de la fila 58 dosar 9092/2002 al Tribunalului Sibiu şi, ulterior la 27 mai 2003 acesta şi-a completat cererea solicitând chemarea în judecată a pârâtelor SC R. SRL Sibiu şi SC N.I. SRL Sibiu, obligarea acestora să emită dispoziţie de restituire în natură sau în echivalent bănesc, pentru apartamentul nr. 1 înscris în C.F. Sibiu cu nr.top. 1271/1/1/1/1/1/1/5 I şi apartamentul nr. 2 înscris în C.F. cu nr.top. 127/1/1/1/1/1/5/II, cu daune cominatorii în caz de neândeplinire a obligaţiei.
Prin sentinţa civilă nr. 284 din 20 aprilie 2004, Tribunalul Sibiu a admis în parte contestaţia, a obligat pârâtele SC R. SRL Sibiu şi SC N.I. SRL să emită decizii, în temeiul Legii nr. 10/2001.
A respins celelalte capete de cerere şi a respins ca rămasă fără obiect, contestaţia astfel cum a fost formulată şi precizată de reclamant în contradictoriu cu SC N.I. SRL.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, potrivit motivării deciziei nr. 29 din 28 februarie 2002 emisă de SC P. SA imobilele ce au făcut obiectul notificării adresată acestei societăţi, au fost dezmembrate în două apartamente, respectiv apartamentul nr. 1 cu nr.top. nou 1271/1/1/1/1/5/9 şi cota de ½ din teren, fiind vândute pârâtei SC R. SRL şi transcrise în C.F. Sibiu.
Apartamentul nr. II cu nr.top. nou 1271/1/1/1/1/1/5/II şi cealaltă cotă de ½ din teren au fost, de asemenea, vândute pârâtei SC N.I. SRL.
Astfel contestaţia formulată împotriva pârâtei SC I.N. SRL a rămas fără obiect, iar acţiunea îndreptată împotriva pârâtelor SC R. SRL şi SC N.I. sunt parţial fondate, acestea din urmă fiind deţinătoarele imobilului în noua sa configuraţie.
S-a arătat că invocarea de către pârâtă a excepţiei privind nerespectarea termenului de depunere a notificării nu este întemeiată, cu motivarea că reclamantul a primit dispoziţia nr. 29/2002 emisă de SC P. SA Sibiu la data de 5 august 2002, iar la 9 septembrie 2002, notificarea a fost expediată către SC I.N. SRL, astfel cum rezultă din înscrisul depus la fila 13 dosar fond.
Împotriva sentinţei Tribunalului au declarat apel SC I.N. SRL, SC N.I. SA şi SC R. SRL Sibiu, criticând-o pentru nelegalitate.
Acestea au susţinut că notificarea acestora la data de 9 septembrie 2002 s-a realizat cu încălcarea prevederilor art. 21 alin. (1) şi art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001.
SC R. SRL Sibiu deşi a formulat apel, nu a fost motivat.
Prin Decizia nr. 1439/A din 1 octombrie 2004, Curtea de Apel Alba Iulia a respins apelurile pârâtelor, păstrând soluţia şi motivarea Tribunalului Sibiu.
Decizia menţionată a făcut obiectul recursului declarat de pârâta SC N.I. SRL prin care au fost reiterate criticile din apel, referitoare la încălcarea dispoziţiilor reglementate de Legea nr. 10/2001 privind termenul de sesizare al unităţii deţinătoare cu notificare, având în vedere susţinerile şi apărările pârâtei în sensul că aceasta trebuie adresată unităţii deţinătoare a imobilului.
Totodată s-a arătat că, în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, cum greşit au interpretat instanţele.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins pentru considerentele ce succed:
Este de observat că, în desluşirea raportului juridic dedus judecăţii, potrivit contestaţiei formulate de persoana îndreptăţită împotriva dispoziţiei emisă în baza Legii nr. 10/2001, astfel cum a fost precizată şi completată, instanţele au făcut o corectă aplicare a legii.
Pornind de la caracterul reparatoriu al legii speciale de restituire, instanţa în raport de situaţia juridică a imobilelor a avut în vedere că, în speţă, această contestaţie trebuie soluţionată în contradictoriu cu pârâtele SC N.I. SRL Sibiu şi SC R. SRL Sibiu, întrucât acestea sunt unităţile deţinătoare ale imobilelor, astfel cum au fost individualizate de contestatorul M.R. în completarea la acţiune, respectiv apartamentul 1 înscris în C.F. Sibiu cu nr. top. 1271/1/1/1/1/1/5/I şi apartamentul nr. 2 înscris în C.F. cu nr.top. 1271/1/1/1/1/5 II.
Cu acest înţeles au fost interpretate şi prevederile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 care stipulează că „persoana îndreptăţită să notifice, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, persoana juridică deţinătoare, poate solicita restituirea în natură a imobilului.
Dezmembrarea imobilelor, cu consecinţa vânzării acestora către SC N.I. SRL Sibiu şi SC R. SRL au făcut ca reclamantul să adreseze notificarea către aceste societăţi.
Comunicarea deciziei nr. 29 din 28 februarie 2002 emisă de SC P. SA s-a realizat la 5 august 2002, iar notificarea către deţinătoarele imobilelor a fost înregistrată la 9 septembrie 2002 aşa încât nu se poate reţine că termenul prevăzut de lege a fost depăşit.
Mai mult, este de precizat că, în afara obligaţiei de retrocedare în natură a părţii din imobil pe care o deţine sau, după caz, de restituire a valorii acesteia legea obligă unitatea deţinătoare de a comunica persoanei îndreptăţite toate datele privind persoana fizică sau juridică deţinătoare a celeilalte părţi din imobilul solicitat, ori, după caz, faptul că nu deţine aceste date.
De asemenea, unitatea deţinătoare va comunica şi copii de pe actele de transfer ale dreptului de proprietate sau, după caz, de administrare, în măsura în care este în posesiunea lor.
Potrivit art. 25 alin. (2) persoana juridică notificată va comunica persoanei îndreptăţite toate datele privind persoana fizică sau juridică deţinătoare a imobilului solicitat.
Pe baza datelor furnizate de unitatea deţinătoare, persoana îndreptăţită poate formula o nouă cerere de restituire adresată persoanei juridice care deţine imobilul.
Termenul de adresare a notificării, prin care se solicită restituirea în natură a imobilului este de 12 luni şi curge de la data comunicării datelor reale privind persoana deţinătoare [art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001].
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte va înlătura ca nefondate toate criticile şi va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC N.I. SRL Sibiu împotriva deciziei nr. 1439/A din 1 octombrie 2004 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 894/2004. Civil. Despagubiri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 810/2004. Civil. Anulare act adjudecare. Recurs → |
|---|
