ICCJ. Decizia nr. 934/2004. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 934/2004
Dosar nr. 1332/2003
Şedinţa publică din 4 februarie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 3439 din 30 aprilie 2002 la Tribunalul Arad, reclamantul C.N. a formulat contestaţie împotriva hotărârii nr. 2298 din 18 aprilie 2002 dată de Primăria municipiului Arad prin care i s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului situat în Str. Iancului.
În cauză a fost citată în calitate de pârâtă şi SC R. SA, care a avut în administrare imobilul şi l-a vândut în anul 1999.
În motivarea contestaţiei, reclamantul arată că imobilul a cărui restituire în natură a solicitat-o a fost confiscat în mod abuziv în anul 1951 de către fostul regim comunist în urma unei condamnări pentru pretinse infracţiuni politice.
La termenul de judecată din 22 iulie 2002, reclamantul C.N. a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâţi, a persoanelor care au cumpărat apartamentele ce compun imobilul a cărui retrocedare o solicită şi anume V.D. şi V.M., precum şi D.M. şi D.Z.S.
În cererea prin care a solicitat introducerea în cauză a noilor pârâţi, reclamantul arată că, contractele de vânzare-cumpărare a apartamentelor, încheiat de aceştia cu pârâta SC R. SA Arad sunt lovite de nulitate absolută, în aceste cazuri neputând fi invocată buna credinţă.
Prin sentinţa civilă nr. 548 din 26 noiembrie 2002, pronunţată de Tribunalul Arad, secţia civilă, contestaţia formulată de reclamantul C.N. împotriva Primarului municipiului Arad, SC R. SA Arad, Consiliului Local al municipiului Arad şi pârâţilor V.D. şi V.M., precum şi a pârâţilor D.M. şi D.Z.S. a fost respinsă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că din probele administrate în cauză nu rezultă că imobilul a cărui restituire în natură s-a solicitat ar fi fost confiscat în baza unei hotărâri penale prin care autorul reclamantului ar fi fost condamnat pentru săvârşirea unor infracţiuni de natură politică, prevăzute în legislaţia penală, săvârşite ca manifestare a opoziţiei faţă de regimul totalitar comunist.
Că din probe rezultă că imobilul a fost naţionalizat în baza Decretului nr. 92/1950, fiind menţionat în lista anexă la decret, la poziţia 301 şi deci nu sunt aplicabile în speţă prevederile art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
În această situaţie a apreciat instanţa de fond că imobilul se încadra în prevederile art. 1 din Legea nr. 112/1995 şi cum cererea de restituire formulată în baza acestei legi a fost respinsă prin hotărâre definitivă, în mod legal cele două apartamente au fost înstrăinate chiriaşilor pârâţi în cauză, care au fost cumpărători de bună credinţă.
Apelul declarat de reclamantul C.N. împotriva sentinţei civile nr. 548 din 26 noiembrie 2002, pronunţată de Tribunalul Arad, secţia civilă, a fost respins ca neîntemeiat prin Decizia civilă nr. 7 din 4 februarie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă.
Instanţa de apel reluând motivarea din sentinţa pronunţată de Tribunalul Arad, a considerat că înstrăinarea imobilului către chiriaşi, în baza art. 9 din Legea nr. 112/1995 s-a făcut în mod legal, iar cumpărătorii au fost de bună credinţă, motiv pentru care corect s-a decis prin dispoziţia nr. 2298 din 18 aprilie 2002 că nu este posibilă restituirea în natură a imobilului.
Împotriva deciziei civile nr. 7 din 4 februarie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, a declarat recurs reclamantul C.N. care critică Decizia recurată pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie pe care le încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ., constând în esenţă în următoarele:
- greşit nu s-a reţinut în cauză incidenţa art. 46 alin. (3) şi art. 2 lit. b) din Legea nr. 10/2001.
- greşit s-a reţinut buna credinţă a celor care au înstrăinat imobilul, câtă vreme erau notate în Cartea Funciară toate litigiile care s-au purtat în legătură cu imobilul.
- nu a avut nici o cale de atac legală împotriva deciziei civile nr. 3119/1995 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie în recursul în anulare promovat de procurorul general.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:
Atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel au reţinut corect pe baza menţiunilor din cartea funciară că imobilul situat în Arad, str. Inelului a fost naţionalizat în baza Decretului nr. 92/1950, în acest sens făcându-se menţiunea în C.F. nr. 10354 Arad poziţia 6 din foaia de proprietate. De asemeni, în cartea funciară s-a notat la 29 ianuarie 1998 şi Decizia civilă nr. 3119/1995 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, secţia civilă, prin care s-a casat sentinţa civilă nr. 4298 din 5 mai 1994 pronunţată de Judecătoria Arad şi s-a respins acţiunea civilă prin care I.F., autoarea reclamantului C.N., a revendicat imobilul care constituie obiectul litigiului de faţă, operându-se totodată reintabularea dreptului de proprietate a statului român asupra acestui imobil.
Nu poate fi primită susţinerea recurentului-reclamant faţă de cele arătate mai înainte că imobilul ar fi făcut obiectul pedepsei complimentare a confiscării averii aplicată prin sentinţa penală nr. 1073/1951 pronunţată de fostul Tribunal Militar Timişoara în dosar nr. 664/1951, câtă vreme la data pronunţării hotărârii de condamnare a lui I.L., în patrimoniul acestuia nu se mai afla imobilul care fusese naţionalizat anterior în anul 1950 prin Decretul nr. 92/1950.
Aşa fiind, la data vânzării imobilului către chiriaşii pârâţi în cauză, în C.F. figura ca proprietar statul român, vânzarea fiind făcută cu respectarea prevederilor art. 9 din Legea nr. 112/1995.
În consecinţă corect a procedat Primarul municipiului Arad când prin dispoziţia nr. 2298 din 18 aprilie 2002, a respins cererea reclamantului privind restituirea în natură a imobilului situat în Arad, str. Inelului, înscris în C.F. nr. 10354 Arad, şi a propus măsuri reparatorii în echivalent, făcând în acest fel o corectă aplicaţiune a prevederilor art. 18 lit. d) din Legea nr. 10/2001.
Aşa fiind, recursul se priveşte ca nefondat şi se respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul C.N. împotriva deciziei civile nr. 7 din 4 februarie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 930/2004. Civil. Litigiu de munca - restituire... | ICCJ. Decizia nr. 938/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
