ICCJ. Decizia nr. 926/2004. Civil. Litigiu de munca - restituire contributie la fondul asigurarilor sociale (7%); Suspendare executare. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 926/2004
Dosar nr. 4220/2003
Şedinţa publică din 4 februarie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 03 iulie 2002, reclamanta C.E.C. a chemat în judecată pârâţii Tribunalul Harghita şi Ministerul Justiţiei, solicitând obligarea acestora la restituirea sumei de bani încasată prin reţinerea procentului de 7 % din salariul lunar, cu titlu de contribuţie la fondul de asigurări sociale de sănătate, pentru perioada 01 ianuarie 2000 - 30 martie 2001, cu aplicarea coeficientului de inflaţie la data executării hotărârii.
Pârâtul Ministerul Justiţiei, în nume propriu şi în calitate de reprezentant al Tribunalului Harghita, a cerut prin întâmpinare respingerea acţiunii şi a formulat cerere de chemare în garanţie a C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.
Prin sentinţa civilă nr. 965 din 14 august 2003, Tribunalul Harghita a admis în parte acţiunea, a obligat pârâtele să restituie reclamantei suma reţinută cu titlu de asigurări sociale de sănătate în cuantum de 7 % din salariul lunar brut pentru perioada 01 ianuarie 2000 - 30 martie 2001, actualizată la data efectuării plăţii prin aplicarea coeficientului de inflaţie pentru fiecare sumă.
S-a admis şi cererea de chemare în garanţie şi a fost obligată C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. la plată, alături de pârâte.
Instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că în temeiul prevederilor art. 99 şi art. 141 din Legea nr. 92/1992, magistraţii în activitate sau pensionari, precum şi soţul sau soţia şi copiii aflaţi în întreţinerea acestora, beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală, medicamente şi proteze, astfel că legea nu condiţionează acordarea asistenţei medicale gratuite de plata unor contribuţii de asigurări sociale de sănătate, iar modificarea intervenită în materie, prin inserarea acestei condiţii, se referă la perioada ulterioară celei pentru care s-au solicitat drepturile băneşti respective.
Curtea de Apel Târgu Mureş, prin Decizia civilă nr. 905/ R din 08 noiembrie 2002, a respins, ca nefondate, recursurile declarate de Ministerul Justiţiei şi de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.
Împotriva hotărârilor pronunţate, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs în anulare în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., cu motivarea că hotărârile judecătoreşti criticate au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 1, 4, 6, 52 şi art. 55 din Legea nr. 145/1997 privind asigurările sociale de sănătate şi art. 61 din Normele comune emise la 26 mai 1999 în aplicarea HG nr. 409/1998, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
Se arată în esenţă că reclamanta, întrucât nu face parte din categoriile de persoane care, potrivit legii, sunt scutite de plata contribuţiei lunare de asigurări de sănătate, beneficiază de gratuităţile prevăzute în art. 1 alin. (1) din HG nr. 409/1998 numai dacă face dovada plăţii contribuţiei anuale de asigurări de sănătate.
Din interpretarea dispoziţiilor legale evocate coroborate cu prevederile Legii nr. 92/1992 se desprinde intenţia legiuitorului ca magistraţii şi personalul de specialitate să nu fie scutiţi de plata contribuţiei pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate.
Se solicită admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor judecătoreşti criticate şi, pe fond, respingerea acţiunii.
Recursul în anulare urmează a se admite şi a se casa hotărârile pronunţate, pe alt considerent decât cele invocate şi care face inutilă cercetarea motivelor expuse în argumentarea criticilor formulate.
Prezentul litigiu face parte din categoria conflictelor de muncă, aşa cum ele sunt definite de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă.
Cu referire la compunerea instanţei de judecată în această materie, art. 17 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească, text modificat prin OUG nr. 20 din 20 februarie 2002, prevede că în primă instanţă cauzele privind conflictele de muncă se judecă de către completul format din 2 judecători, asistaţi de 2 magistraţi consultanţi, care participă la deliberare cu vot consultativ.
La 14 august 2002, Tribunalul Harghita a judecat prezentul litigiu în complet alcătuit dintr-un singur judecător şi fără participarea magistraţilor consultanţi, încălcând prevederile art. 17 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 92/1992, aşa cum au fost modificate la 20 februarie 2002, prin OUG nr. 20/2002.
Excepţia greşitei compuneri a completului de judecată a fost pusă din oficiu în discuţia părţilor de Înalta Curte în şedinţa publică din 4 februarie 2004.
Întrucât normele procedurale privitoare la compunerea instanţelor de judecată sunt de ordine publică, nerespectarea acestor prevederi legale determină casarea hotărârii pronunţate şi drept urmare, pe acest temei, recursul în anulare se va admite, se vor casa hotărârile pronunţate, cu trimiterea cauzei la Tribunalul Harghita pentru rejudecarea cauzei cu respectarea dispoziţiilor legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr. 905 R din 8 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Tg. Mureş, secţia civilă şi a sentinţei nr. 965 din 14 august 2002 a Tribunalului Harghita.
Casează hotărârile atacate şi trimite cauza în vederea rejudecării fondului la Tribunalul Harghita.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 925/2004. Civil. Litigiu de munca - restituire... | ICCJ. Decizia nr. 929/2004. Civil. Litigiu de munca - restituire... → |
|---|
