ICCJ. Decizia nr. 9345/2004. Civil. CONTESTAŢIE LEGEA NR.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9345
Dosar nr. 9670/2004
Şedinţa publică din 17 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 17 iulie 2002 contestatoarea V.M. a formulat contestaţie în contradictoriu cu pârâţii Oraşul Hârşova, Consiliul Local Hârşova şi Primarul Oraşului Hârşova, solicitând anularea Dispoziţiei nr. 1241 din 12 iunie 2002 a Primarul Oraşului Hârşova, ca nelegală şi obligarea pârâţilor la emiterea unei decizii motivate de restituire în natură a imobilului, teren şi construcţie, situat în oraşul Hârşova.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că dispoziţia atacată are vicii de formă nefiind motivată şi că darea în administrare a imobilului unei persoane juridice are semnificaţia unei declinări de competenţă atributivă în favoarea deţinătorului şi nu poate atrage un refuz la restituire, care este o măsură de fond.
Prin sentinţa civilă nr. 181 din 5 februarie 2003, Tribunalul Constanţa, în conformitate cu dispoziţiile art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, republicată a respins ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 2 şi 3 din Titlul I al OUG nr. 184/2002.
A admis excepţia necompetenţei Primarului Oraşului Hârşova de a emite Dispoziţia nr. 1241 din 12 iunie 2002.
A admis în parte acţiunea formulată de contestatoarea V.M., a anulat dispoziţia sus menţionată, ca fiind emisă de o persoană necompetentă şi a respins cererea de obligare a pârâţilor Oraşul Hârşova, Consiliul Local Hârşova şi Primarul Oraşului Hârşova să emită decizie de restituire în natură a imobilului.
Instanţa de fond a reţinut cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a OUG nr. 184/2002, în raport cu prevederile art. 107 alin. (3) din Constituţie, că este inadmisibilă conform art. 13 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, fiind irelevantă în soluţionarea întinderii competenţei primarului de a soluţiona cererea de restituire a imobilului în litigiu.
Referitor la excepţia necompetenţei Primarului de a emite dispoziţia contestată, instanţa a reţinut că este întemeiată.
Imobilul în litigiu a aparţinut reclamantei conform actului de schimb transcris sub nr. 752/1932 la Tribunalul Constanţa şi a fost preluat în temeiul Legii nr. 83/1949, fapt ce determină incidenţa Legii nr. 10/2001, art. 2 alin. (1) lit. g) şi încadrarea imobilului în categoria imobilelor preluate abuziv şi care fac obiectul restituirii conform legii.
Instanţa a mai reţinut că imobilul în litigiu a fost dat în administrarea Muzeului de Istorie şi Arheologie Constanţa prin Hotărârea nr. 19 din 27 aprilie 2000 a Consiliului Local Hârşova.
Transmiterea atribuţiilor de administrare a imobilului anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 determină, în plan juridic, transmisiunea calităţii de persoană juridică deţinătoare, astfel cum este determinată prin art. 20 şi art. 21 din lege.
Din interpretarea acestor dispoziţii rezultă că emiterea deciziei de restituire a imobilului este de competenţa unităţii juridice deţinătoare a imobilului la data apariţiei legii, iar dispoziţia Primarului oraşului Hârşova a fost emisă de o persoană necompetentă.
Împotriva sentinţei a declarat apel contestatoarea V.M.
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia civilă nr. 537/C din 19 mai 2004 a respins apelul ca nefondat, menţinând, astfel, soluţia instanţei de fond.
Împotriva acestei decizii contestatoarea a declarat recurs, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 5, 8 şi 9 C. proc. civ.
În esenţă, contestatoarea a susţinut că hotărârile atacate, care desemnează drept autoritate competentă atributiv, ca fiind unitate deţinătoare, Muzeul de Istorie şi Arheologie Constanţa, reprezintă o interpretare nelegală şi o aplicare greşită a legii.
Muzeul este titular al dreptului de administrare, conferit de însuşi titularul dreptului de proprietate, care este oraşul Hârşova.
Recursul se va admite pentru argumentele care succed.
Este adevărat că imobilul în litigiu a fost dat în administrarea Muzeului de Istorie şi Arheologie Constanţa prin Hotărârea nr. 19 din 27 aprilie 2000 a Consiliului Local Hârşova.
Titulara dreptului de proprietate este însă Primăria Oraşului Hârşova, în patrimoniul căreia se află imobilul.
Aceasta este, în sensul prevederilor art. 20 şi art. 21 din Legea nr. 10/2001 persoana deţinătoare a imobilului.
În situaţia în care entitatea obligată la restituire este primăria, organul de conducere abilitat expres de lege este primarul; art. 20 alin. (3) prevede că, în cazul primăriilor restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptăţită se face prin dispoziţia motivată a primarilor, respectiv a primarului general al municipiului Bucureşti.
Primarul este cel care trebuie să rezolve notificarea pe fond, stabilind dacă persoana care a formulat-o este sau nu persoană îndreptăţită.
Este deci, greşită reţinerea curţii de apel în sensul că emiterea deciziei de restituire a imobilului este de competenţa unităţii juridice deţinătoare, care se identifică, în speţă, cu Muzeul de Istorie şi Arheologie Constanţa.
Muzeul este, aşa cum s-a precizat, titular al dreptului de administrare, conferit de însuşi titularul dreptului de proprietate, care este oraşul Hârşova, motiv pentru care muzeul nu are disponibilitatea de a decide asupra restituirii.
Trebuie precizat că, deşi prima instanţă a anulat dispoziţia nr. 1241/2002, măsură pe care o va adopta şi instanţa de recurs, nu se impune casarea doar în parte a sentinţei deoarece motivele pentru care a fost anulată şi va fi anulată în recurs, sunt diferite.
Drept urmare, se impune admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate, admiterea în parte a contestaţiei introduse de V.M., decedată pe parcursul procesului, însuşită şi continuată de moştenitorul său V.D.D., anularea dispoziţiei emise de Primarul Oraşului Hârşova şi obligarea acestuia să emită o nouă dispoziţie motivată, prin care să rezolve în fond notificarea, într-un termen de 60 de zile de la data prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de contestatoarea V.M., decedată ulterior, însuşit şi continuat de moştenitorul V.D.D. împotriva deciziei nr. 537/C din 19 mai 2004 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa civilă nr. 181 din 5 februarie 2003 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia civilă, şi pe fond:
Admite în parte contestaţia introdusă de V.M., însuşită şi continuată de moştenitorul V.D.D., împotriva Dispoziţiei nr. 1241 din 12 iunie 2002 emisă de Primarul oraşului Hârşova, anulează dispoziţia de mai sus şi obligă pe Primarul oraşului Hârşova să emită în termen de 60 zile de la data prezentei decizii, o nouă dispoziţie motivată, prin care să rezolve în fond cererea obiect al notificării formulată de V.M. la 19 septembrie 2001, prin V.D.D.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9346/2004. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 9343/2004. Civil. Contestaţie Legea 10/2001.... → |
|---|
