ICCJ. Decizia nr. 9344/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9344
Dosar nr. 9220/2004
Şedinţa publică din 17 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Pe cale de notificare formulată potrivit art. 21 din Legea nr. 10/2001, P.P., D.A., P.G. şi P.V. au solicitat Primăriei Baia Mare acordarea de măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor băneşti în echivalentul unui teren în suprafaţă de 6385 mp şi a unei case demolate, arătând că au fost expropriate prin Decretul nr. 268/1966, iar restituirea în natură nu este posibilă.
Primarul municipiului Baia Mare a emis dispoziţia nr. 791 din 9 septembrie 2003, prin care a dispus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent în valoare de 1.385.000.000 lei sub forma titlurilor de valoare sau acţiuni.
Solicitanţii au formulat contestaţie prin care au cerut modificarea parţială a dispoziţiei în sensul ca măsurile reparatorii în valoarea stabilită să fie sub forma despăgubirilor băneşti, iar nu sub forma titlurilor de valoare sau acţiunilor oferite, întrucât sunt incidente prevederile art. 1, art. 24, art. 36 şi urm. din Legea nr. 10/2001, şi titlurile de valoare sunt lipsite de substanţă, iar acţiunile sunt lipsite de valoare.
Tribunalul Maramureş, secţia civilă, a pronunţat sentinţa civilă nr. 1108 din 17 decembrie 2003, prin care a admis contestaţia şi a obligat pe Primarul municipiului Baia Mare să emită o dispoziţie de acordare de despăgubiri în sensul de a acorda despăgubiri băneşti şi de a transmite apoi dispoziţia către Prefectura judeţului Maramureş pentru a proceda potrivit Cap. V, art. 36-40 din Legea nr. 10/2001.
Sentinţa a fost atacată cu apel de Primarul municipiului Baia Mare.
Prin Decizia civilă nr. 529/A din 5 martie 2004, Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, a admis apelul şi a schimbat în tot sentinţa primei instanţe în sensul că a respins „plângerea formulată de reclamanţii P.P., P.V., P.G. şi D.A. în contra dispoziţiei nr. 791 din 9 septembrie 2003 emisă de Primarul municipiului Baia Mare, pe care o păstrează".
Instanţa de apel a statuat că prima instanţă a aplicat în speţă dispoziţii legale neincidente, în realitate fiind aplicabile numai prevederile art. 11 alin. (3) şi (8) din Legea nr. 10/2001.
Contestatorii au declarat recurs, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., astfel:
Instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nelegală încălcând prevederile art. 1, art. 24, art. 36 şi urm. din Legea nr. 10/2001, coroborate cu prevederile art. 36 şi urm. din HG nr. 498/2003, redând conţinutul acestora.
Aceeaşi instanţă nu s-a pronunţat asupra apărărilor referitoare la lipsa de valoare economică, de interes şi de viabilitate a titlurilor de valoare şi acţiunilor oferite, ceea ce echivalează cu o nouă expropriere.
Recursul este nefondat.
Nu s-au contestat în cauză exproprierea terenului şi casei, nici demolarea casei după expropriere şi nici faptul că terenul nu este restituibil în natură.
În atare împrejurare, sunt incidente numai prevederile art. 11 din Legea nr. 10/2001, singurele care reglementează regimul juridic al imobilelor expropriate în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989, celelalte prevederi ale legii vizând regimul juridic ale altor categorii de imobile.
Ori, alin. (2) al art. 11, referindu-se la construcţiile expropriate şi demolate, precum şi alin. (4), care se referă la terenurile expropriate şi care sunt ocupate funcţional de lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, prevăd în mod expres că, în asemenea cazuri, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
Prin alin. (8), art. 11 al legii dispune că, pentru situaţiile prevăzute la alin. (2), (3) şi (4), măsurile reparatorii prin echivalent constau în acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau în acţiuni la societăţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital, în funcţie de opţiunea persoanei îndreptăţite.
Pentru aceleaşi situaţii, dar în ipoteza în care imobilele expropriate aveau numai altă destinaţie decât aceea de locuinţă, alin. (9) al art. 11 prevede că măsurile reparatorii prin echivalent se stabilesc potrivit art. 9 alin. (2), constând adică, pe lângă cele două enunţate şi în art. 11 alin. (8), şi în măsura compensării cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de deţinător cu acordul persoanei îndreptăţite.
Analiza prevederilor legale de mai sus impun concluzia că instanţa de apel a aplicat corect dispoziţiile legale incidente în cauză în raport cu starea de fapt pe deplin lămurită, iar prevederile legale invocate de contestatori pe calea recursului nu sunt aplicabile în această pricină, reglementând alte situaţii decât cele legate de expropriere.
Ca urmare, sunt nefondate criticile subscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Consecinţa directă a celei din urmă constatări este netemeinicia secundului motiv de recurs utilizat de contestatori, întrucât oferta făcută acestora conţine singurele măsuri reparatorii legale în această pricină, iar instanţele de judecată nu au competenţa de a verifica oportunitatea şi funcţia lor economică, neputând astfel să se impute cu temei instanţei de apel că nu s-a pronunţat asupra unui mijloc de apărare a cărui cercetare nu este de competenţa sa.
Pentru toate cele ce preced şi în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorii P.P., P.V., P.G. şi D.A. împotriva deciziei nr. 529/A din 5 martie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9343/2004. Civil. Contestaţie Legea 10/2001.... | ICCJ. Decizia nr. 9339/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
