ICCJ. Decizia nr. 9343/2004. Civil. Contestaţie Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9343
Dosar nr. 8555/2004
Şedinţa publică din 17 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Prin Decizia civilă nr. 546 din 18 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, a respins ca nefondat apelul pârâtei A.V.A.S. împotriva sentinţei civile 1679 din 18 noiembrie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, sentinţa conform căreia s-a admis acţiunea reclamantelor P.H.I.M., Z.M.S. şi R.N.C., iar pârâta A.P.P.A.P.S. a fost delegată să se pronunţe prin decizie sau dispoziţie motivată asupra restituirii în natură a imobilului revendicat în termen de 30 zile, iar, în caz contrar, să fie obligat să plătească daune cominatorii de 500.000 lei lunar.
În motivarea deciziei sale, instanţa de apel a apreciat că lipsa calităţii procesuale active n-are relevanţă faţă de obiectul pricinii.
S-a reţinut că nu se analizează fondul pretenţiilor, ci doar aspecte strict formale de proceduri administrative de a răspunde la notificarea persoanelor îndreptăţite.
În contextul prezentat s-a considerat că nici excepţia prematurităţii acţiunii nu este întemeiată în raport de obiectul cauzei, procedura invocată în baza art. 21-26 din Legea 10/2001 neavând aplicabilitate.
Împotriva sus-numitei decizii a declarat recurs A.P.P.A.P.S. (în prezent A.V.A.S.) care susţine încălcarea unor norme legale de procedură privind nesocotirea principiului contradictorialităţii şi încălcarea dreptului la apărare, privind lipsa calităţii procesuale pasive şi referitor la prematuritatea cererii.
Pe de altă parte aduce critici legate de fondul pretenţiilor cu privire la imobilul revendicat în natură.
Astfel, sub primul aspect al încălcării unor principii în legătură cu care arată nesocotirea dispoziţiilor art. 1141 alin. (2) C. proc. civ., recurenta arată că nu s-a comunicat acţiunea şi nici înscrisurile pe care se sprijină cererea pentru a-şi putea exercita dreptul la apărare.
Înalta Curte apreciază că o asemenea critică este neîntemeiată pentru simplul argument că încălcarea acestor principii de drept şi norme procedurale n-au condus la vătămarea recurentei în sensul art. 105 alin. (2) C. proc. civ., cu atât mai mult cu cât aceasta a fost corect citată şi apoi a şi cerut judecarea în lipsă conform art. 242 C. proc. civ.
Referitor la lipsa calităţii sale procesuale pasive, recurenta arată că, prin notificare, s-a optat pentru restituirea în natură, situaţie în care nu îi este aplicabilă dispoziţia art. 27 din Legea nr. 10/2001, astfel că nu A.P.P.A.P.S.-ul trebuie să emită Decizia ci unitatea deţinătoare.
Înalta Curte consideră această critică nefondată pentru motivul că prezenţa pârâtei în proces nu e determinată de vreo virtuală cerere la restituire, dar, în virtutea prerogativelor sale şi potrivit statutului său, dar şi atribuţiilor date de Legea nr. 10/2001, actualul A.V.A.S. nu e exonerat de delegaţie de a comunica, în sensul art. 27 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, persoanelor îndreptăţite, situaţie juridică a imobilului pentru a se dispune ulterior prin decizie sau dispoziţie motivată asupra măsurilor legale cuvenite.
Aşadar A.P.P.A.P.S.-ul, actual A.V.A.S., în urma cercetărilor, are a răspunde la notificarea adresată, pentru că în raport de datele cunoscute cu privire la imobil, intimatele-recurente să-şi urmeze demersul juridic pertinent, în condiţiile legii.
De aceea, Înalta Curte apreciază că, în funcţie de obiectul pricinii, pârâta are calitate procesuală, iar calea aleasă de reclamante în scopul măsurilor pretinse pentru imobilul preluat abuziv este oportună şi nu prematur formulată, astfel cum greşit susţine recurenta.
Faţă de faptul că recursul se raportează soluţiei date în apel, conform prevederilor art. 299 C. proc. civ., soluţie ce se referă la chestiuni de ordin procedural, urmează că, în sensul dispoziţiilor art. 137 C. proc. civ., sunt inutil a mai fi examinate criticile de fond invocate de reclamanta.
Aşadar se va respinge ca nefondat recursul, nefiind întrunite nici una din condiţiile prevăzute la pct. 5 şi 9 ale art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A.V.A.S. (fostă A.P.P.A.P.S.) împotriva deciziei nr. 546/A din 18 noiembrie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9345/2004. Civil. CONTESTAŢIE LEGEA... | ICCJ. Decizia nr. 9344/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
