ICCJ. Decizia nr. 968/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 968/2004
Dosar nr. 4973/2003
Şedinţa publică din 5 februarie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 25 mai 1998, reclamantul P.G.M. a chemat în judecată pârâţii Consiliul municipiului Craiova, R.A.A.D.P.F.L. şi D.G.F.P. Dolj, solicitând a fi obligaţi să-i lase în deplină proprietate şi folosinţă imobilul situat în Craiova, str. Dezrobirii, care a aparţinut părinţilor săi, fără ca scopul exproprierii să se fi realizat.
Tribunalul Dolj, prin sentinţa civilă nr. 632 din 10 decembrie 1999 a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâţii să lase reclamantului şi intervenientei P.D. imobilul situat în Craiova, str. Dezrobirii compus din corpurile A şi B de clădiri şi teren în suprafaţă de 126,96 mp, conform schiţei anexă la raportul de expertiză întocmit de expertul B.C.
În motivarea sentinţei s-a reţinut că reclamantul şi intervenienta sunt moştenitorii proprietarei P.P.N., imobilul a fost expropriat, rămânând în prezent neutilizate scopului pentru care s-a făcut exproprierea corpurilor de clădire A şi B, precum şi terenul de 125,96 mp, constatări efectuate prin expertiza ordonată de instanţă.
Împotriva sentinţei au declarat apel Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, R.A.A.D.P.F.L. Craiova şi Consiliul Municipiului Craiova.
Prin Decizia civilă nr. 117 din 24 august 2000, Curtea de Apel Craiova a admis apelurile, a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza pentru rejudecare la Tribunalul Dolj.
S-a reţinut în considerentele deciziei că se impune verificarea afirmaţiei, în sensul că s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică privind imobilul revendicat.
Reclamantul P.G.M. a declarat recurs împotriva deciziei pronunţate în apel, care a fost admis de Curtea Supremă de Justiţie prin Decizia civilă nr. 1515 din 13 martie 2001.
Instanţa supremă a casat Decizia recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, întrucât instanţa de apel a omis să se pronunţe prin minută asupra celor trei apeluri declarate, referindu-se la un singur apel.
În rejudecare, prin Decizia civilă nr. 72 din 29 mai 2002, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi de R.A.A.D.P.F.L. Craiova şi a respins ca tardiv apelul introdus de Consiliul local al municipiului Craiova.
S-a reţinut în considerentele deciziei că motivele invocate în apel de R.A.A.D.P.F.L. Craiova sunt neîntemeiate, apelanta fiind în eroare cu privire la temeiul juridic al acţiunii, care nu este nici Legea nr. 112/1995, nici preluarea abuzivă a imobilului. Reclamanta şi-a fondat cererea de retrocedare a imobilelor pe prevederile art. 35 din Legea nr. 33/1994, solicitând restituirea celor două corpuri de clădire şi a terenului care au fost expropriate, dar neutilizate scopului pentru care au fost preluate şi este fără relevanţă că după introducerea acţiunii imobilul a fost cuprins în planul urbanistic zonal.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs D.G.F.P. a judeţului Dolj, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., susţinând că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină şi instanţa de apel nu argumentează soluţia de respingere a apelului recurentei, enunţă doar că este nefondat, fără a arăta motivul pentru care nu este fondat.
Recurenta mai arată că terenul a cărui retrocedare se solicită a trecut în proprietatea statului prin Decretul de expropriere nr. 405/1963 în vederea realizării unor blocuri de locuinţe, iar scopul exproprierii a fost în cea mai mare parte realizat, în prezent este cuprins într-un plan urbanistic general şi se poate considera că scopul exproprierii s-a îndeplinit.
Recursul este nefondat.
Printre elementele pe care trebuie să le cuprindă cererea de apel, prevăzute într-o formă imperativă în art. 287 C. proc. civ., se menţionează arătarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul.
În cererea de apel formulată de recurentă, după indicarea hotărârii care se atacă, se adaugă susţinerea că ea este netemeinică şi nelegală, fără a se formula criticile privind hotărârea atacată şi fără a se învedera temeiurile de fapt şi de drept pe care se fundamentează criticile.
Omisiunea recurentei de a arăta motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul nu a fost complinită până la prima zi de înfăţişare, posibilitate prevăzută în art. 287 alin. (2) C. proc. civ.
În aceste condiţii, instanţa de apel a reţinut doar faptul că apelanta este nemulţumită de hotărârea pronunţată şi a soluţionat apelul examinând, în rejudecare, fondul cauzei, prin analiza temeiului de drept invocat de intimatul-reclamant în acţiune şi a probelor administrate care au confirmat susţinerile acestuia.
Reproşul adus de recurentă instanţei de apel, privind omisiunea de a se referi în considerentele hotărârii la motivele din apelul său şi la expunerea argumentelor care au dus la respingerea apelului, este neîntemeiat. În absenţa enunţării unui motiv de apel, de fapt sau de drept, instanţa nu avea la ce să se refere din cuprinsul cererii de apel a recurentei, iar din analiza criticilor formulate în apel de cealaltă apelantă R.A.A.D.P.F.L. Craiova, expuse şi combătute, rezultă implicit, chiar fără o motivare expresă, că şi nemulţumirea acestuia privind pretinsa nelegalitate şi netemeinicie a sentinţei este fără temei şi apelul urma a se respinge.
Împrejurarea că în prezent terenul este cuprins într-un plan urbanistic general, chiar dacă ar fi dovedită, nu prezintă nici o relevanţă, câtă vreme nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică şi s-a dovedit că bunurile imobile expropriate nu au fost în întregime utilizate potrivit scopului pentru care au fost preluate, foştii proprietari sau moştenitorii acestora fiind îndreptăţiţi, potrivit art. 35 din Legea nr. 33/1994, să ceară şi să obţină retrocedarea lor.
Drept urmare, recursul urmează a se respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta D.G.F.P. Dolj în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice împotriva deciziei nr. 72 din 29 mai 2002 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 973/2004. Civil. Asigurari sociale. Recurs în... | ICCJ. Decizia nr. 967/2004. Civil. Nulitate contract vânzare -... → |
|---|
