ICCJ. Decizia nr. 973/2004. Civil. Asigurari sociale. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 973/2004
Dosar nr. 4145/2003
Şedinţa publică din 6 februarie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la nr. 2632 din 3 iulie 2002, la Tribunalul Harghita, reclamanta S.M.M. a chemat în judecată pe pârâţii Tribunalul Harghita şi Ministerul Justiţiei solicitând restituirea sumelor reţinute până la data de 29 martie 2001, cu titlu de contribuţie la asigurările sociale de sănătate, în procent de 7% din veniturile brute de natură salarială, cuantumul acestor sume fiind de 14.097.823 lei, cu menţiunea ca sumele respective să fie reactualizate pe baza prevederilor OG nr. 9/2000, privind regimul dobânzilor legale.
Prin sentinţa civilă nr. 943 din 14 august 2000, Tribunalul Harghita a admis acţiunea reclamantei. A admis cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtul Ministerul Justiţiei împotriva C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. şi a obligat chemata în garanţie C.A.S.A.O.P.SN.A.J. să restituie reclamantei S.M.M., în locul pârâţilor suma de 14.097.823 lei cu titlu de contribuţie de asigurări sociale de sănătate în procent de 7% lunar începând cu luna ianuarie 2000 – martie 2001, cu aplicarea dobânzii legale calculată conform OG nr. 9/2000 de la data reţinerii lunare a sumei şi până la data plăţii integrale a datoriei.
A respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâţii Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Harghita.
Recursurile declarate de Ministerul Justiţiei şi C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. au fost respinse ca nefondate prin Decizia nr. 996/ R din 15 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Tg. Mureş, secţia civilă.
În conformitate cu prevederile art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 şi ale art. 330 pct. 2 C. proc. civ., procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare împotriva hotărârilor menţionate, arătând că au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
În esenţă, s-a susţinut că, prin hotărârile menţionate, instanţele au încălcat prevederile Legii nr. 145/1997 a asigurărilor sociale de sănătate, respectiv art. 1 alin. (2), art. 4, art. 6, art. 52 şi art. 55 din care rezultă că magistraţii nu fac parte din categoriile de persoane exceptate de la plata contribuţiei băneşti lunare pentru asigurările sociale de sănătate.
Recursul în anulare este fondat.
Într-adevăr, în conformitate cu prevederile art. 99 din Legea nr. 92 din 4 august 1992 pentru organizarea judecătorească, magistraţii în activitate sau pensionarii, precum şi soţul sau soţia şi copii aflaţi în întreţinerea acestora beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală, medicamente şi proteze.
Această gratuitate nu echivalează şi cu scutirea de plata contribuţiei băneşti lunare pentru asigurările sociale de sănătate care, constituie o obligaţie distinctă.
Gratuităţile prevăzute de Legea nr. 92/1992 în art. 99 se acordă numai în condiţiile cuprinse în Legea nr. 145/1997, care, la art. 1 alin. (2) şi art. 4 instituie regula generală a obligativităţii asigurării.
De la această regulă generală obligatorie există excepţiile privitoare la persoanele scutite de plata contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate prevăzute în art. 6 şi art. 55 din Legea nr. 145/1997.
În conformitate cu art. 52 din lege, persoana asigurată are obligaţia plăţii unei contribuţii băneşti lunare pentru asigurările sociale de sănătate, cu excepţia persoanelor prevăzute de art. 6 şi art. 55.
Întrucât magistraţii nu sunt menţionaţi printre persoanele exceptate de la plata acestei contribuţii, se constată că, numai prin greşita aplicare a prevederilor legale tribunalul a admis acţiunea reclamantei, soluţie confirmată de curtea de apel.
În consecinţă, recursul în anulare urmează a fi admis, hotărârile pronunţate în cauză urmează a fi casate şi în fond a fi respinsă acţiunea reclamantei, ca nefondată precum şi cererea de chemare în garanţie a C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului general de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei nr. 943 din 14 august 2002 a Tribunalului Harghita şi deciziei nr. 996 din 15 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Tg. Mureş, secţia civilă.
Casează aceste hotărâri şi pe fond, respinge acţiunea formulată de S.M.M. împotriva Ministerului Justiţiei şi Tribunalului Harghita, precum şi cererea de chemare în garanţie a C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 971/2004. Civil. Revendicare. Recurs în anulare | ICCJ. Decizia nr. 968/2004. Civil → |
|---|
