Contract de întreţinere. Reziliere. Evacuarea debitorului din imobilul a cărui nudă proprietate a dobândit în schimbul întreţinerii
| Comentarii |
|
Rezilierea contractului de întreţinere se dispune numai dacă, din culpa debitorului nu a primit întreţinerea, prevăzută în contract, care, de regulă, constă în asigurarea hranei, îmbrăcămintei, medicamentelor, satisfacerea oricăror alte nevoi, şi se prestează în natură.În lipsa unui impediment legal, părţile pot conveni, însă, la data contractului sau ulterior, ca întreţinerea să fie convertită, permanent sau temporar într-o sumă de bani pe care debitorul-întreţinător trebuie să o plătească creditorului-întreţinut, pentru acoperirea, total sau parţial, a obligaţiei de întreţinere cuvenită.Refuzul de a primi întreţinerea cuvenită, fără un motiv temeinic, constituie un abuz al creditorului, acesta neputând obţine rezilierea contractului, prevalându-se de propria-i culpă.Dacă creditorul întreţinerii şi-a rezervat uzufructul viager al imobilului a cărui nudă proprietate s-a dobândit de debitorul întreţinerii pe data contractului, acesta din urmă poate locui în imobil numai ca tolerat şi urmează a fi evacuat la cererea creditorului întreţinerii, beneficiar al uzufructului pe durata vieţii.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, nr. 536 din 27 Ianuarie 2005
Judecătoria Timișoara, prin sentința civilă nr. 10250 din 2 decembrie 2003, a respins ca neîntemeiată acțiunea prin care reclamanta S.R. a cerut: anularea contractului autentic din 14 august 1996, prin care, în schimbul întreținerii viagere, a transmis pârâtei M.I. un apartament situat în Timișoara, cu rezerva uzufructului pe durata vieții; evacuarea pârâtei din apartament.
Curtea de Apel Timișoara, prin decizia civilă nr. 431 din 19 martie 2004, a admis în parte apelul reclamantei în sensul că a schimbat sentința instanței de fond în partea referitoare la cererea de evacuare a pârâtei din apartament, care a fost admisă.
Instanțele au reținut, în esență, pe baza probelor administrate - pe larg reproduse și analizate - că pârâta și-a îndeplinit obligația de întreținere a reclamantei, asumată prin contract, și că, dacă această întreținere s-a prestat, cu acordul reclamantei, și în bani, nu există temei de reziliere a contractului numai pentru că reclamanta, în ultima perioadă a refuzat a mai accepta întreținerea.
Privitor la cererea de evacuare a pârâtei din apartament, instanța de fond a reținut că această cerere, fiind accesorie cererii de reziliere a contractului de întreținere, trebuie să fie și ea respinsă. Instanța de apel a admis însă cererea, reținând că pârâta nu are titlu de a locui în apartament, ea având numai nuda proprietate, uzufructul fiind constituit, prin contract, în beneficiul reclamantei, pe durata vieții acesteia.
Recursurile declarate de reclamantă și de pârâtă nu sunt fondate.
în ceea ce privește recursul reclamantei este de reținut că, prin contractul de întreținere autentificat sub nr. 10402/14 august 1996, reclamanta transmitea pârâtei cu titlu de întreținere, nuda proprietate asupra imobilului înscris în CF nr. 79469 Timișoara, aceasta rezervându-și dreptul de uzufruct viager. în contract s-a stipulat că, în schimbul acestei transmisiuni, pârâta îi va presta întreținere viageră constând în hrană zilnică, îmbrăcăminte și încălțăminte, spălatul rufelor de pat și de corp, întreținerea și iluminatul locuinței, medicamente și asistență medicală la nevoie, tot ce va fi necesar traiului zilnic, iar la deces o va înmormânta cu cinstea cuvenită.
Din probele administrate în cauză rezultă că pârâta și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract, în sensul că a asigurat reclamantei hrană, medicamente, curățenie și o sumă de bani lunar, de la data încheierii contractului și până în urmă cu aproximativ trei luni înainte de introducerea cererii de chemare în judecată.
Astfel, din depozițiile martorilor propuși de reclamantă reiese că pârâta venea la domiciliul acesteia pentru a-i aduce mâncare și pentru curățenie, reclamanta, de asemenea, se deplasa la pârâtă și cunoștea problemele de auz ale acesteia, fapt care nu a deranjat-o niciodată.
Situația de fapt relatată de martori este confirmată chiar de reclamantă, care a declarat în răspunsul la interogatoriu că avea cunoștință de existența concubinului pârâtei, precum și de problemele de auz ale acesteia și că a primit medicamente de la rudele din Germania ale pârâtei și sume de bani lunar, de la pârâtă, timp de 5 ani.
Martorii propuși de pârâtă au arătat că aceasta și-a îndeplinit obligațiile contractuale, iar toți martorii audiați în cauză au confirmat faptul că neînțelegerile dintre reclamantă și pârâtă au început în urmă cu câteva luni, de unde rezultă că până la acel moment părțile și-au îndeplinit obligațiile contractuale.
Așadar, majoritatea probelor administrate în cauză converg spre ideea că pârâta și-a îndeplinit obligațiile rezultate din convenție până în urmă cu câteva luni anterior promovării acțiunii în justiție, dată de la care reclamanta a refuzat întreținerea.
în raport cu aceste constatări, se reține că reclamanta, prin refuzul său fără o justificare reală, a pus pe pârâtă în imposibilitatea de a-și mai executa obligațiile ce izvorau din contractul de întreținere.
Or, rezilierea contractului de întreținere se poate dispune numai dacă, din culpa debitorului, creditorul nu a primit întreținerea cuvenită, nu și în cazul în care obligația nu s-a executat, în tot sau în parte, din culpa beneficiarului întreținerii, care solicită desființarea convenției.
Este de reținut și faptul că reclamanta, care a acceptat ca în contul întreținerii să-i fie plătite lunar sume de bani de către pârâtă, nu poate invoca, în acțiunea în rezilierea contractului de întreținere, faptul că întreținerea nu i-a fost prestată exclusiv în natură și că, în realitate, nu s-a produs novația obligației de întreținere într-un contract de rentă viageră, așa cum se susține prin motivele de recurs.
De esența contractului de întreținere, cât privește obligația întreținătorului, aceasta este o obligație de a face, respectiv de a asigura hrană, îmbrăcăminte, medicamente, etc. în principiu, această întreținere se prestează în natură, dar nimic nu împiedică părțile să convină ca ea să fie convertită într-o sumă de bani pe care întreținătorul să o achite.
O atare înțelegere a intervenit și între reclamantă și pârâtă, odată ce s-a dovedit că pârâta a plătit reclamantei sume de bani lunar, timp de 5 ani. Aceste plăți nu pot fi asimilate întreținerii, dar este de subliniat că au fost făcute în considerarea relațiilor contractuale dintre părți și, în completarea întreținerii în natură, ce s-a realizat timp de aproximativ 7 ani, așa cum s-a dovedit, în forma și modalitățile arătate de părți și de martorii audiați în cauză.
Față de această modalitate de executare a obligațiilor este evident că nu se poate cere prezența pârâtei în mod continuu la domiciliul reclamantei.
într-o atare situație, refuzul reclamantei din ultimul timp de a mai primi întreținerea pârâtei este abuziv, câtă vreme timp de atâția ani, de la încheierea contractului, pârâta și-a executat obligațiile.
Potrivit art. 970 C. civ., convențiile trebuie executate cu bună-credință.
Reclamanta, în executarea obligației sale de a transmite pârâtei proprietatea imobilului în schimbul întreținerii, nu trebuia să împiedice pe pârâtă să-și execute propria sa obligație. Cum a făcut-o, nu se poate prevala de propria-i culpă și să ceară rezilierea contractului.
Cu referire la recursul pârâtei este de reținut că, în conformitate cu clauzele contractului de întreținere, aceasta, în calitate de întreținător, a dobândit nuda proprietate a imobilului, cu menținerea dreptului de uzufruct viager în favoarea reclamantei, în calitate de întreținut. Potrivit contractului, pârâta întreținătoare intră în posesia de drept a imobilului la data autentificării contractului, iar în posesia de fapt va intra după încetarea din viață a reclamantei întreținute.
în consecință, având doar nuda proprietate, pârâta nu poate pretinde să dețină în fapt imobilul, deoarece atributele de posesie și folosință alcătuiesc conținutul dreptului de uzufruct, al reclamantei; pârâta rămânând doar cu nuda proprietate, nu poate aduce atingere dreptului de uzufruct.
Având în vedere considerentele expuse, recursurile formulate de reclamantă și de pârâtă au fost respinse.
| ← Imobil preluat de stat în baza Decretului nr. 223/1974.... | Imobile preluate abuziv de stat şi trecute prin privatizare în... → |
|---|
