Imobile preluate abuziv de stat şi trecute prin privatizare în patrimoniul unei societăţi comerciale. Restituire în natură a imobilului. Obligaţii ce revin instituţiei prin care s-a realizat privatizarea.
| Comentarii |
|
În temeiul art. 20 şi art 27 din Legea nr. 10/2001, art. 1337 şi art. 1341 pct. 1 C. civ., instituţia implicată în procesul de privatizare, ca reprezentantă a statului, trebuie să acopere prejudiciul creat unităţii privatizată ca urmare a micşorării patrimoniului acesteia în urma restituirii în natură, către persoanele îndreptăţite, în temeiul Legii nr. 10/2001, a imobilelor preluate de stat în mod abuziv.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, nr. 647 din 1 Februarie 2005
Prin notificarea formulată la 5 aprilie 2001, V.G.M. și C.D.I., au solicitat S.C. Cramele Prahova S.A., în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a imobilelor Fabrică de Oțet, Depozit de vinuri, presă de ulei și teren în suprafață de 560 mp situate în Mizil, ce au aparținut autorilor lor N.C. și N.A., preluate abuziv de Statul Român.
Prin "hotărârile" nr. 3 și 4 din 22 iunie 2001, SC Cramele Prahova SA, le-a comunicat celor în cauză că cererea de restituire a fost respinsă motivat de faptul că imobilele erau înscrise la data privatizării în patrimoniul societății iar A.P.A.P.S. le-a avut în calcul la stabilirea valorii acțiunilor și a prețului licitației.
La 1 iulie 2002, persoanele îndreptățite au contestat aceste decizii solicitând, în contradictoriu cu SC Cramele SA Prahova și Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului, să dispună obligarea pârâtelor de a le restitui în natură imobilele.
Tribunalul Prahova, secția civilă prin sentința nr. 63 din 31 ianuarie 2003 a respins excepțiile inadmisibilității acțiunii și a lipsei calității procesuale pasive a A.P.A.P.S.; a admis contestația, a anulat hotărârile nr. 3 și 4 din 22 iunie 2001, emise de SC Cramele Prahova SA și a obligat-o pe aceasta să restituie în natură imobilele; s-a admis și de chemare în garanție a A.P.A.P.S. București, care a fost obligată să plătească intimatei SC Cramele Prahova SA contravaloarea bunurilor imobile restituite contestatorilor, pentru care s-a dispus privatizarea, la prețul de circulație din momentul efectuării plății.
Instanță a reținut că preluarea în patrimoniul statului a imobilelor în litigiu s-a făcut fără titlu valabil astfel că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001 iar calitatea procesuală pasivă a A.P.A.P.S. este atrasă de implicarea sa în procesul de privatizare al societății pârâte.
Soluția a fost menținută de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă care, cu aceeași motivare, prin decizia nr. 132 din 29 mai 2003 a respins ca nefondate apelurile declarate de cele două pârâte.
împotriva acestei hotărâri au declarat recursuri pârâtele Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului și SC Cramele Prahova SA
Ulterior, prin cererea înregistrată la 31 ianuarie 2005, SC Cramele Prahova SA a solicitat înaltei Curți să ia act că, în conformitate cu dispozițiile art. 246 C. proc. civ. renunță la judecata recursului învederând că acesta a rămas fără obiect întrucât a restituit în natură reclamanților imobilele în litigiu și a încasat de la chemata în garanție A.P.A.P.S. suma de 5.590.365.894 de lei, reprezentând contravaloarea acestor imobile.
Criticile formulate în recursul declarat de A.P.A.P.S vizează încălcarea de către instanța de apel a formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității, de art. 105 alin. (2) C. proc.civ., precum și pronunțarea unei hotărâri nelegale, după cum urmează:
- necomunicarea raportului de expertiză efectuat în cauză, motiv pentru care nu a putut formula obiecțiuni;
- necomunicarea cererii de chemare în garanție formulată de intimata S.C. Cramele Prahova S.A.;
- admiterea greșită a cererii de chemare în garanție, cu consecința obligării A.P.A.P.S. la plata contravalorii bunurilor imobile retrocedate contestatorilor, în condițiile în care atribuțiile acestei instituții publice sunt doar de a vinde acțiunile deținute de Statul Român la societățile comerciale, activele aparținând acestora.
Recursul este nefondat.
Legea procesuală consacră expertiza ca pe un mijloc de dovadă la care fie instanța, din oficiu, fie părțile pot recurge atunci când pentru lămurirea unor împrejurări de fapt sunt necesare cunoștințe de specialitate ce vizează un anumit domeniu de activitate.
Ca atare, expertiza se înfățișează ca un instrument probatoriu a cărui particularitate rezidă în caracterul esențialmente tehnic al constatărilor făcute de persoana autorizată.
Fiind un mijloc de probă și nu un act procedural, legea nu instituie obligativitatea comunicării expertizei, ci doar - în art. 208 C. proc. civ. - obligația expertului de a cita părțile prin carte poștală recomandată, cu dovadă de primire și cu arătarea zilei și orei la care începe sau continuă lucrarea.
Or, din anexele raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză, rezultă că aceste obligații legale au fost respectate, recurenta fiind încunoștințată despre data și locul efectuării expertizei, astfel cum o atestă confirmările de primire aflate la dosarul cauzei.
Dacă existau dubii cu privire la maniera desfășurării expertizei, partea avea dreptul - potrivit art. 18 din O.G. nr. 2/2000, să solicite ca, pe lângă persoana numită în calitate de expert, să mai participe, pe cheltuiala sa, și un alt specialist - nominalizat de ea - care îndeplinește condițiile cerute de acest act normativ.
Nefondată este și critica referitoare la necomunicarea cererii de chemare în garanție, în condițiile în care la primul termen în fața primei instanțe - 9 august 2002 - intimata SC Cramele Prahova SA a depus atât întâmpinare cât și cerere de chemare în garanție, iar A.P.A.P.S. a fost citată pentru termenul următor din 12 septembrie 2002, cu mențiunea că s-au comunicat aceste acte.
în ceea ce privește critica ce vizează "greșita" obligare a A.P.A.P.S. la plata contravalorii bunurilor imobile restituite în natură contestatorilor, instanțele au reținut în mod corect că recurenta, ca reprezentant al statului - care a preluat imobilele fără titlu valabil, - și în calitate de instituție implicată în procesul de privatizare, trebuie să acopere prejudiciul creat unității privatizate, ca urmare a micșorării patrimoniului său, corespunzător cu valoarea acestor imobile.
în speță, pachetul de acțiuni aparținând statului a fost cumpărat de acționarul majoritar SC Halewood România Vinuri SRL, societate cu capital englez, transmiterea dreptului de proprietate efectuându-se în anul 1999, dată la care s-a achitat integral și prețul acestor acțiuni către F.P.S. București, actualul A.P.A.P.S.
Prețul plătit de acționarul majoritar instituției implicate în privatizare, ca urmare a licitației organizată de aceasta, a reprezentat contravaloarea bunurilor aflate în patrimoniul societății supusă privatizării, bunuri în care s-au inclus și imobilele în legătură cu care s-a formulat notificarea, ulterior restituite persoanelor îndreptățite.
Așa fiind, recursul s-a respins ca nefondat și s-a lua act de renunțarea la judecata recursului declarat de SC Cramele Prahova SA.
| ← Contract de întreţinere. Reziliere. Evacuarea debitorului din... | Acţiune în revendicare, sau de despăgubiri, pentru imobilul... → |
|---|
