ICCJ. Decizia nr. 100/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 100
Dosar nr. 21759/1/2005
Nr. vechi 6501/2005
Şedinţa publică din 11 ianuarie 2007
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 807/A din 14 octombrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, s-a admis apelul declarat de reclamantul W.H. împotriva sentinţei civile nr. 455 din 26 aprilie 2004, pronunţată de Tribunalul Mureş, s-a anulat sentinţa atacată şi s-a reţinut cauza pentru rejudecare în fond.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel, a avut în vedere dispoziţiile art. 297 alin. (1) , stabilind că greşit a procedat prima instanţă respingând contestaţia reclamantului împotriva deciziei nr. 69/2004 emisă de R.A.G.C.L. Reghin, motivând că recurentul nu a depus notificarea prevăzută de Legea nr. 10/2001 pentru imobilul situat în Reghin, iar pentru imobilul situat la nr.118, nu se pot acorda despăgubiri întrucât nu a fost deţinut de pârâtă.
După reţinerea cauzei pentru judecarea în fond reclamantul a depus precizare de acţiuni solicitând anularea deciziei nr. 69/2004, restituirea în natură a imobilului şi constatarea preluării fără titlu valabil a acestuia de către stat.
Pe timpul dezbaterilor instanţa a pus în discuţia părţilor modalitatea de soluţionare a petitului privind constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare, având în vedere faptul că dobânditorii acestui imobil nu au fost chemaţi în judecată.
A mai reţinut că, reprezentantul reclamantului a învederat faptul că acest petit urmează a fi soluţionat printr-o acţiune separată de către dreptul comun şi îşi rezervă acest drept.
Faţă de cele expuse, prin Decizia nr. 133/A din 14 martie 2005, Curtea de Apel Târgu Mureş, a admis în parte acţiunea, a anulat Decizia nr. 69 din 16 ianuarie 2004 emisă de R.A.G.C.L. Reghin şi a obligat Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, să atribuie reclamantului titlului de valoare nominală echivalente sumei de 995.133.305 lei, pentru imobilul situat în Regin, înscris în C.F., nr.top 4/A şi 5/A.
A respins ca nefondat petitul privind constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 792 din 3 decembrie 2002.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantul W.H. şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice.
Printr-un prin motiv de recurs, reclamantul a susţinut că instanţa de apel a încălcat legea prin nerespectarea principiului prevalentei restituirii în natură a imobilelor preluate în mod abuziv de statul comunist, principiu ce decurge din caracterul profund reparatori al acestei şi nici nu a motivat această respingere.
O altă critică se referă la nemotivarea petitului privind constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 792 din 13 februarie 2002 încheiat între pârâtă şi chiriaşi, având în vedere faptul că a fost învestită cu soluţionarea acestui petit prin acţiunea iniţială.
A mai susţinut că, instanţa, prin motivarea deciziei, arată că în timpul dezbaterilor (încheierea de la fila 8 dosar) ar fi învederat faptul că acest petit ar fi urmat să fie soluţionat pe calea dreptului comun.
Cu acelaşi prilej, însă, fapt consemnat în aceeaşi încheiere, a arătat că înţelege să menţină toate petitele formulate spre a fi soluţionate de către instanţa învestită.
În acest context, recurentul-reclamant, apreciază că demersul instanţei de a se prevala de faptul că nu ar fi formulat o acţiune în constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare constituie un alt motiv de netemeiniciei deciziei atacate.
În acelaşi sens, cu ocazia ultimei şedinţe de judecată, a solicitat introducerea în cauză a numiţilor H.K.Z. şi H.M.K. (cumpărătorii imobilului), citarea acestora pentru a asigura opozabilitatea hotărârii, însă instanţa nu a consemnat această cerere în încheierea de şedinţă.
Prin motivele de recurs formulate de Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice se susţine că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, acţiunea fiind greşit îndreptată împotriva Statului Român.
Pe de altă parte, cuantumul măsurilor reparatorii, constând în titluri de valoare nominală echivalentă sumei de 995.133.305 lei, sunt exagerat de mari.
În analizarea recursurilor, deşi nu au fost invocate în mod expres de reclamantul-recurent W.H. şi de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, s-a avut în vedere că argumentele întrunesc sub aspect formal cerinţele art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Recursurile sunt întemeiate pentru considerentele ce succed.
Instanţele au fost învestite atât cu o contestaţie împotriva deciziei nr.69 din 16 ianuarie 2004 emisă de R.A.G.C.L. Reghin cât şi cu o cerere de constatare a nulităţii contractului de vânzare-cumpărare nr. 792 din 3 decembrie 2002, către foştii chiriaşi, deşi pentru secundul capăt de cerere, contestatorul W.H. nu a chemat în judecată pe cumpărătorii imobilului în litigiu.
Instanţa de apel, care a reţinut cauza spre evocarea fondului, după o decizie intermediară, a consemnat în încheierea de şedinţă din 11 ianuarie 2005 că avocatul contestatorului, deşi a declarat că nu renunţă la nici un capăt de cerere, va utiliza o acţiune separată contra cumpărătorilor.
Ca urmare, s-a judecat cauza prin respingerea capătului de cerere privind constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare nr. 792 din 3 decembrie 2002 şi admiterea contestaţiei prin acordarea de măsuri reparatorii, cu motivarea deficitară, că nu s-a făcut dovada acţiunii separate.
Or, valoarea de vânzare a imobilului în litigiu a fost de 182.979.689 lei, situaţie în care competenţa soluţionării capătului de cerere privind nulitatea contractului de vânzare-cumpărare, revenea la data învestirii prin acţiune, 5 februarie 2004, judecătoriei conform art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., în vigoare la acea dată.
Ca atare, se impunea admiterea recursului declarat de W.H., implicit şi a recursului declarat de Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei la Curtea de Apel Târgu Mureş.
În rejudecare, va disjunge capătul de cerere privind constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare nr. 792 din 3 decembrie 2002, va stabili instanţa competentă să-l soluţioneze şi va suspenda judecata pe Legea nr. 10/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de W.H. şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice împotriva deciziei nr. 133/A din 14 martie 2005 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia civilă.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Târgu Mureş.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9951/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 986/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
