ICCJ. Decizia nr. 10033/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 10033
Dosar nr. 18048/2/2005
Şedinţa publică din 7 decembrie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Urmare notificării formulată şi transmisă de C.M. potrivit prevederilor art. 21 din Legea nr. 10/2001, Primarul municipiului Călăraşi a emis dispoziţia nr. 6812 din 13 noiembrie 2004, prin care a propus notificatoarei măsuri reparatorii prin echivalent în valoare de 164.723.024 lei pentru imobilul situat în municipiul Călăraşi, judeţul Călăraşi, cerându-i să opteze, în termen de 60 zile, fie pentru titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, fie pentru acţiuni la societăţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital.
C.M. a contestat în justiţie dispoziţia de mai sus susţinând că este nelegală sub următoarele aspecte:
- greşit s-au acordat, la alegere, una din măsurile reparatorii prin echivalent menţionate în dispoziţie, fiind îndreptăţită la măsura reparatorie prin echivalent constând în despăgubiri băneşti;
- suma de 164.723.024 lei reprezintă ⅓ din valoarea imobilului de 494.169.072 lei stabilită prin dispoziţie, deşi este îndreptăţită la beneficiul măsurilor reparatorii în echivalentul întregului imobil;
- imobilul a fost subevaluat, având o valoare reală mai mare decât cea de 494.169.072 lei.
Tribunalul Călăraşi a pronunţat sentinţa civilă nr. 151 din 15 martie 2005, prin care a admis în parte contestaţia în contradictoriu cu Primarul şi Primăria municipiului Călăraşi, a modificat art. 1 din dispoziţia contestată în sensul că valoarea măsurilor reparatorii în echivalent acordate contestatoarei este de 494.169.072 lei în loc de 174.723.024 lei şi a respins celelalte capete de cerere ale contestaţiei.
Apelul declarat de contestatoare a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 168 A din 04 aprilie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Contestatoarea C.M. a declarat recurs, în dezvoltarea căruia a susţinut în fapt şi în esenţă că apelul pe care l-a declarat a fost respins nejustificat pentru că fondul pricinii nu a fost judecat, iar hotărârea primei instanţe a fost dată fără să fi fost citată şi cu încălcarea dreptului său la apărare garantat prin Constituţie, precum şi cu nerespectarea prevederilor din Legea nr. 247/ 2005 referitoare la soluţionarea cererii de despăgubire de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Examinând cauza, Înalta Curte constată cele ce succed.
Aşa cum rezultă din declaraţia de apel aflată la fila 2 în dosarul nr. 1919/2005 soluţionat prin Decizia recurată, C.M. a invocat, pe lângă critici vizând fondul pricinii, un motiv de apel distinct prin care a susţinut că prima instanţă a judecat contestaţia fără să o fi citat la termenul din 15 martie 2005, termen la care au avut loc dezbaterile şi la care a fost dată hotărârea supusă apelului.
Cu alte cuvinte, prin acest motiv de apel contestatoarea a susţinut că judecata în prima instanţă s-a făcut în lipsa sa fără să fi fost legal citată la dezbaterea fondului.
Din lecturarea deciziei recurate rezultă că instanţa de apel a reţinut în considerente toate motivele de apel formulate de contestatoare, inclusiv cel mai sus arătat, dar a cercetat şi rezolvat numai motivele de apel vizând fondul pricinii, omiţând să examineze motivul de apel referitor la neregulata citare a contestatoarei pentru termenul în care a fost judecată pricina în primă instanţă, nepronunţându-se în nici un fel asupra acestui motiv de apel.
Asemenea omisiune constituie o încălcare esenţială a legii, anume a dispoziţiilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ. aplicabile prin art. 298 C. proc. civ., şi duce la casarea hotărârii, deoarece instanţa de apel nu poate să lase nesoluţionat unul din motivele de apel cu a cărei judecare a fost legal sesizată.
Ca urmare, este incident cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., primul motiv de recurs fiind astfel întemeiat, chiar dacă formularea sa nu este întocmai celor mai sus constatate, dar este evident că, reiterând pe calea recursului motivul de apel referitor la neregulata sa citare cu prilejul judecăţii în primă instanţă, contestatoarea a avut drept scop înlăturarea acelei nelegalităţi pe calea recursului.
Ori, pentru a se stabili existenţa sau inexistenţa neregularităţii a cărei îndreptare se cere, este absolut necesar ca instanţa de apel să cerceteze motivul de apel cu acest obiect, ceea ce instanţa de recurs nu poate face pentru prima dată decât sărind nepermis peste un grad de jurisdicţie.
Consecinţă celor ce preced şi în temeiul art. 312 alin. (1) şi (2) coroborat cu art. 313 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul, va casa Decizia atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de C.M. împotriva deciziei nr. 168/A din 4 aprilie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 decembrie 2006..
| ← ICCJ. Decizia nr. 10031/2005. Civil. Reparare prejudicii erori... | ICCJ. Decizia nr. 995/2005. Civil → |
|---|
