ICCJ. Decizia nr. 9994/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9994
Dosar nr. 9211/2005
Şedinţa publică din 2 decembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău la data de 10 iunie 2004, reclamantul T.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Buzău, prin primar, anularea Dispoziţiei nr. 228 din 7 mai 2004 prin care s-a respins notificarea adresată de reclamant privind restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 139 mp, situat în municipiul Buzău, teren expropriat prin Decretul nr. 302/1988.
Prin sentinţa civilă nr. 704 din 6 decembrie 2004, Tribunalul Buzău a admis contestaţia formulată de reclamant şi a dispus anularea în parte a Dispoziţiei nr. 228 din 7 mai 2004, fiind obligată pârâta Primăria municipiului Buzău la restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 129 mp.
Hotărârea primei instanţe a fost confirmată de Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia nr. 634 din 11 mai 2005, respingându-se ca nefondat apelul declarat de pârâta Primăria municipiului Buzău, prin primar.
S-a reţinut în motivare că la data formulării notificării terenul în litigiu era liber şi putea fi restituit în natură, amenajarea de către pârâtă a unui spaţiu de joacă pentru copii, după înregistrarea notificării, dovedind reaua credinţă a acesteia, ce nu poate constitui un impediment la restituirea în natură.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Primarul municipiului Buzău, criticând hotărârea pentru netemeinicie şi nelegalitate.
S-a susţinut în motivarea recursului că terenul în litigiu este ocupat de spaţiu verde şi loc de joacă pentru copii, ambele amenajări constituind dotări edilitare aferente imobilelor cu destinaţia de locuinţă, realizate în baza documentaţiilor de urbanism legal aprobate, astfel încât nu se poate dispune restituirea în natură.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
În anul 1967, reclamantul a devenit proprietarul imobilului în litigiu, prin contractul de vânzare cumpărare-cumpărare autentificat sub nr. 3569 din 31 octombrie 1967, teren expropriat ulterior prin Decretul nr. 302/1988, fiind trecut în proprietatea statului în scopul construirii de apartamente şi utilităţi tehnico-edilitare aferente.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză (filele 29-31 dosar fond), se reţine că terenul în litigiu nu este afectat de construcţii, reţele de apă, canalizare, reţele termice sau de gaze, de cabluri electrice sau de telecomunicaţii. Terenul aparţine domeniului public şi în perioada 19-20 august 2004 a fost amenajat pe acesta un teren de joacă pentru copii.
Se reţine că acest spaţiu de joacă a fost amenajat după înregistrarea notificării reclamantului (la data de 2 mai 2001), situaţie în care se constată că la momentul notificării terenul era liber, nefiind realizate obiectivele pentru care fusese expropriat.
Potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat prin art. 26, Titlul I din Legea nr. 247/2005, în cazul în care construcţiile expropriate au fost demolate parţial sau total, dar nu s-au executat lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, terenul liber se restituie în natură cu construcţiile rămase, iar pentru construcţiile demolate măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
Prin urmare, terenul în litigiu fiind liber la data formulării notificării şi nefiind realizate lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, corect au procedat instanţele anterioare anulând Dispoziţia nr. 228/7 mai 2004, aceasta fiind emisă cu încălcarea dispoziţiilor speciale ale Legii nr. 10/2001.
Pentru considerentele expuse anterior şi văzând dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge ca nefondat recursul declarat de Primarul municipiului Buzău.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Primarul municipiului Buzău împotriva deciziei nr. 634 din 11 mai 2005 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 10106/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 999/2005. Civil → |
|---|
