ICCJ. Decizia nr. 999/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 999.
Dosar nr. 9458/200.
Şedinţa publică din 2 decembrie 2005
Asupra recursurilor civile de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiune înregistrată la data de 28 februarie 2002, reclamanţi E.I., şi alţii au chemat în judecată pârâta Primăria municipiului Odorheiu Secuiesc şi SC U. SA Odorheiu Secuiesc solicitând obligarea pârâţilor să elibereze şi să restituie în natură suprafaţa de 1800 mp, teren înscris în C.F. sub nr. top 473/2/4 iar pentru restul terenului de 4118 mp să fie despăgubiţi prin acordare de teren echivalent în schimb sau echivalentul în lei la preţul pieţei; obligarea pârâtelor la realizarea fondului despărţitor între terenul restituit şi cel rămas.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au susţinut că terenul în litigiu a aparţinut antecesorilor săi, care l-au introdus în C.A.P. Acesta din urmă a predat terenul fără expropriere municipiului Odorheiu Secuiesc pentru realizarea bazei SC U. SA Odorheiu Secuiesc.
În ultimii ani, societatea pârâtă şi-a restrâns activitatea, deţinând terenul revendicat fără a-l utiliza efectiv, astfel încât se impune restituirea bunului către foştii proprietari.
Prin sentinţa civilă nr. 1502 din 24 septembrie 2000 a Tribunalului Harghita a fost respinsă acţiunea introductivă, reţinându-se, în esenţă că întreg terenul în litigiu se află în folosinţă SC U. şi că, din această suprafaţă de 180 mp, pe care reclamanţii o solicită în natură, este ocupată de reţeaua de termoficare ce deserveşte societatea.
S-a mai reţinut că imobilul a intrat în proprietatea statului în urma exproprierii în baza Decretului nr. 374/1970 al Consiliului de Stat şi că acesta s-a făcut cu plata unei juste despăgubiri, constând în suprafeţele de teren primite în schimb de C.A.P. Odorheiu Secuiesc.
Prin urmare, prima instanţă a reţinut incidenţa prevederilor art. 8 alin. (2) din Legea 18/1991, act normativ de care ar fi trebuit să se folosească reclamanţii în realizarea dreptului subiectiv invocat.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii, solicitând schimbarea în tot a sentinţei atacate şi, în consecinţă admiterea acţiunii.
Prin Decizia nr. 185 din 15 aprilie 2005 a Curţii de Apel Tg Mureş a fost admis apelul reclamanţilor, schimbat în tot sentinţa şi admisă în parte acţiunea introductivă. Au fost obligate pârâtele să restituie reclamanţilor în natură suprafaţa de 1800 mp teren din terenul în suprafaţă de 5918 mp înscris în C.F. Beclean nr. top 473/2/4, transcris în C.F. Beclean.
De asemenea, s-a dispus obligarea pârâtelor să acorde reclamanţilor măsuri reparatorii prin echivalent, prin acordarea de acţiuni la societăţile comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital pentru suprafaţa de 4118 mp teren înscrisă în aceeaşi carte funciară, stabileşte la suma de 373.885.574 lei, restul petitelor fiind respinse.
Instanţa de apel, a reţinut că prin notificarea formulată la data de 27 iulie 2001 adresată Primăriei municipiului Odorheiu Secuiesc, reclamanţii au solicitat în temeiul Legea nr. 10/2001 restituirea în natură a suprafeţei de 1800 mp din parcela de 5918 mp teren şi acordare de măsuri reparatorii pentru diferenţa de 4118 mp. Notificarea nu a fost soluţionată până în prezent, pârâta notificată invocând faptul că reclamanţii au intentat pe cale separată acţiune în justiţie cu privire la terenul în litigiu.
Însă reclamanţii s-au adresat instanţei tocmai pentru faptul că pârâta a refuzat să menţioneze notificarea în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001.
Reţinând că parcela de 1800 mp teren nu este afectată de construcţii şi că diferenţa de 4118 mp nu poate fi restituită în natură, în temeiul prevederilor art. 11 alin. (3) şi, respectiv art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 a fost admisă în parte acţiunea, potrivit dispozitivului prezentei decizii.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat recurs pârâtele SC U. SA şi municipiul Odorheiu Secuiesc, criticând-o pentru nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor recursului său, pârâta SC U. SA a susţinut :
- în mod greşit acţiunea introductivă a fost îndreptată, împotriva sa întrucât trebuia chemat în proces primarul municipiului Odorheiu Secuiesc şi nu primăria, sens în care au fost invocate prevederile Legea nr. 10/2001.
- măsura restituirii în natură a terenului în litigiu ar avea consecinţe grave asupra activităţii societăţii, întrucât pe acesta sunt edificate construcţii iar subsolul său este ocupat cu reţele de încălzire a autovehiculelor şi de termoficare, necesare desfăşurării activităţii specifice, astfel încât au invocat prevederile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, solicitând acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent.
- nelegal s-a dispus obligarea sa în solidar cu pârâta Primăria municipiului Odoheiu Secuiesc la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, întrucât nu are calitate de unitate deţinătoare în sensul Legea 10/2001, calitate deţinută în speţă de Statul Român prin administratorul său Consiliul Local.
- în speţă erau aplicabile prevederile art. 8 alin. (2) din Legea 18/1991, corect reţinute de prima instanţă, astfel încât reclamanţii trebuiau să uzeze de dispoziţiile acestei legi, care exclud aplicarea prevederilor Legea nr. 10/2001.
În drept, au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Pârâta Primăria municipiului Odorheiu Secuiesc a invocat în recursul său motivele încadrate pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 9 C. proc. civ., susţinând că imobilului în litigiu nu i se aplică prevederile art. 2 din Legea 10/2001 şi că, întreaga suprafaţă de teren este ocupată de construcţii, iar subsolul său este traversat de conducte, reţele de termoficare care asigură transportul energiei termice către cartierul Beclean II din municipiul Odorheiu Secuiesc.
Au invocat prevederile art. II alin. (4) din Legea nr. 10/2001, arătând totodată că propunerea Comisiei pentru aplicarea Legea nr. 10/2001 a fost aceea de a se stabili favoarea recurenţilor măsuri reparatorii prin echivalent prin acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare.
Recursurile sunt fondate.
Reclamanţii au susţinut că au notificat Primăria municipiului Odorheiu Secuiesc, solicitând restituirea în natură a suprafeţei de 1800 mp teren înscris în C.F. Beclean sub nr.top 473/2/4, pentru diferenţa de 4118 mp solicitând acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
Anexat cererii introductive au depus notificarea înregistrată sub nr. 829/M din 27 iulie 2001, arătând că nu au primit nici un răspuns până la data pronunţării acţiunii.
Prin urmare, la momentul sesizării instanţelor şi în tot cursul cercetării judecătoreşti, judecata a fost efectuată în lipsa actului juridic ce constituie obiectul controlului judecătoresc prevăzut de art. 25, art.26 din Legea nr. 10/2001 în forma actuală.
Potrivit art. 25 din Legea nr. 10/2001 [fost art. 23 alin.(1) din lege] unitatea deţinătoare este obligată să se pronunţe, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării, prin decizie sau dispoziţie motivată asupra cererii.
Iar conform art. 26 din aceeaşi lege, dacă restituirea în natură nu este posibilă deţinătorul imobilului este obligat ca, prin decizie sau, după caz prin dispoziţie motivată, în termenul prevăzut de art. 25, să facă persoanei îndreptăţite ofertă de restituire prin echivalent, în modalităţile prevăzute de lege.
Din textele legale enunţate refuză că, indiferent dacă persoanei îndreptăţite i se restituie în natură imobilul ori i se oferă restituire prin echivalent sau chiar i se rezultă un atare drept, unitatea deţinătoare este obligată ca, asupra solicitării adresate prin notificare să se pronunţe prin decizie sau dispoziţie motivată.
Ori, conduita culpabilă a persoanei juridice notificate nu poate să afecteze drepturile persoanelor îndreptăţite şi nici să le lipsească de posibilitatea de a-şi apăra drepturile recunoscute de lege.
Este adevărat că legea nu reglementează sancţiunea ce intervine în cazul în care persoana juridică deţinătoare nu respectă dispoziţiile art. 25 din lege, însă cei îndreptăţiţi se pot adresa instanţei judecătoreşti competente pentru ca persoana juridică deţinătoare să fie obligată să emită decizie sau dispoziţie motivată, obligaţie ce decurge din lege şi care face parte dintr-o procedură administrativ jurisdicţională prealabilă, instituită în mod imperativ.
În speţă însă instanţele judecătoreşti nu se pot substitui unităţii deţinătoare şi nu pot suplini îndeplinirea obligaţiei legale sus menţionate, întrucât dispoziţiile legale ce reglementează modalitatea de emitere şi control a actului juridic prevăzut de dispoziţiile legale citate, sunt de strictă interpretare şi nu pot fi aplicate prin analogie.
Prin urmare, considerentele instanţei de apel cu referire la cristalizarea unei anumite opinii în practica judiciară şi care ar avea relevanţă în cauză, nu pot fi reţinute, întrucât aceasta nu se poate substitui legii şi să constituie temei de drept la pronunţarea unei hotărâri.
Se constată astfel, în raport de cele ce precede că greşit, cu încălcarea legii, instanţa de apel a soluţionat pricina în modalitatea reţinută în dispozitiv, motiv pentru care, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursurile vor fi admise, iar hotărârile atacate vor fi casate.
În urma rejudecării faţă de înscrisurile existente în cauză, din care rezultă că are calitate de unitate deţinătoare în sensul Legea nr. 10/2001 pârâta Primăria municipiului Odorheiu Secuiesc, care exercită dreptul de proprietate în numele Statului Român, înscris în evidenţele de carte funciară la foaia de proprietate asupra acestui imobil, se va dispune, în acord cu prevederile art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, admiterea acţiunii şi obligarea Primarului municipiului Odorheiu Secuiesc să soluţioneze notificarea reclamanţilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de SC U. SA şi Primăria Odorheiu Secuiesc împotriva deciziei 185/A din 15 aprilie 2005 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia civilă.
Casează Decizia şi sentinţa nr. 1502/24 septembrie 2003 a Tribunalului Harghita şi, pe fond, admite acţiunea şi obligă pe Primarul municipiului Odorheiu Secuiesc să soluţioneze notificarea.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 2 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9994/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 10031/2005. Civil. Reparare prejudicii erori... → |
|---|
