ICCJ. Decizia nr. 10045/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 10045
Dosar nr. 9464/2005
Şedinţa publică din 2 decembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin dispoziţia nr. 2893/2004 emisă de primarul oraşului Cristuru Secuiesc s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului situat în oraşul Cristuru Secuiesc, formulată de notificatorul P.I., cu motivarea că imobilul a fost înstrăinat fostului chiriaş cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 112/1995.
S-a stabilit totodată, ca valoare echivalentă a imobilului imposibil de restituit şi cuvenită notificatorului, suma de 684.790.000 lei, în limita căreia se vor acorda măsuri reparatorii.
Contestatorul a atacat această dispoziţie, prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita sub nr. 821 din 29 aprilie 2004 chemând în judecată pe pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Primăria oraşului Cristuru Secuiesc, SC C. Harghita SA, R.S. şi R.J. şi solicitând anularea dispoziţiei nr. 2893/2004 emisă de Primarul oraşului Cristuru Secuiesc şi repunerea sa în situaţia anterioară preluării abuzive a imobilului de către Statul Român, intabularea dreptului de proprietate asupra acestui imobil în favoarea reclamantului, cu obligarea pârâţilor R. să-i lase în deplină proprietate, posesiune şi folosinţă liniştită, imobilul în litigiu.
În motivarea acţiunii reclamantul a precizat că imobilul ce-l solicită a fost preluat abuziv în baza Decretului nr. 223/1974, iar prin dispoziţia nr. 2893/2004 s-a respins în mod greşit cererea de restituire, cu motivarea că imobilul a fost vândut în condiţiile Legii nr. 112/1995.
Prin sentinţa civilă nr. 1109 din 9 noiembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Harghita s-a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că imobilul în litigiu a fost înstrăinat chiriaşului cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, iar prin hotărârea nr. 317/1998 emisă de Consiliul judeţean pentru aplicarea acestei legi s-au acordat reclamantului despăgubiri. Contestaţia formulată de reclamant împotriva acestei hotărâri a fost respinsă prin sentinţa civilă nr. 861/1999 a Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 749/R/2000 a Curţii de Apel Târgu Mureş. De asemeni, prin sentinţa civilă nr. 608/2002 a Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, definitivă şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1013/R/2003 a Curţii de Apel Târgu Mureş s-a respins acţiunea formulată de reclamantul P.I. pentru anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 57/1996 încheiat între SC C. Harghita SA şi cumpărătorii R.S. şi R.J., cu privire la imobilul în litigiu.
Reclamantul a declarat apel împotriva sentinţei sus menţionate, cu motivarea că de esenţa soluţionării cauzei este lipsa titlului valabil al statului întrucât Decretul nr. 223/1974 a fost neconstituţional chiar în raport de Constituţia din 1965.
S-a mai susţinut că referitor la contractul nr. 57/1996, vânzătorul trebuie să fie titularul dreptului ce se înstrăinează, în caz contrar, el nu poate transmite dreptul ce face obiectul contractului.
Prin Decizia civilă nr. 206/A din 28 aprilie 2005 a Curţii de Apel Târgu Mureş a respins ca nefondat apelul.
În motivarea acestei decizii s-a arătat că, întrucât contractul de vânzare-cumpărare nr. 57/1996 a fost considerat valabil încheiat, prin hotărârea judecătoriei definitivă şi irevocabilă, apelantul este îndreptăţit, în baza art. 18 din Legea nr. 10/201, la măsuri reparatorii numai în echivalent, conform procedurii prevăzute la art. 19 din Legea nr. 10/2001 coroborat cu pct. 19.2 din HG nr. 498/2003.
În termen legal, reclamantul a declarat recurs împotriva deciziei pronunţate în apel, invocând drept temei legal prevederile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., şi susţinând, în esenţă, următoarele critici:
- cumpărătorii nu se găsesc la adăpostul convenabil al bunei-credinţe, întrucât, anterior actului de înstrăinare, atât vânzătorul cât şi cumpărătorii cunoşteau demersurile de revendicare ale recurentului;
- de esenţa litigiului este lipsa titlului valabil al statului pentru preluarea imobilului întrucât Decretul nr. 223/1974 a fost neconstituţional, astfel că preluarea imobilului în litigiu s-a făcut în mod abuziv şi fără titlu legal;
Intimaţii R.S. şi R.J. au formulat întâmpinare în sensul prevederilor art. 308 alin. (2) C. proc. civ., prin care au solicitat respingerea recursului.
Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport cu criticile formulate şi cu prevederile legale aplicabile, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
În conformitate cu prevederile art. 18 lit. d) din Legea nr. 10/2001, în situaţia imobilelor înstrăinate foştilor chiriaşi cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 112/1995, se stabilesc măsuri reparatorii prin echivalent.
Împrejurarea că respectivul act de înstrăinare s-a făcut cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 rezidă din hotărârea judecătoriei prin care s-a respins acţiunea formulată de recurentul din prezenta cauză pentru anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 57/1996 încheiat între intimaţii pârâţi, cu privire la imobilul în litigiu, respectiv sentinţa civile nr. 608/2002 pronunţată de Judecătoria Odorheiu Secuiesc, definitivă şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1013/R/2003 a Curţii de Apel Târgu Mureş.
Faţă de aceste considerente, criticile vizând buna sau reaua-credinţă a părţilor la încheierea respectivului act sunt neavenite, cât timp prin hotărârea judecătoriei irevocabilă s-a statuat în sensul celor menţionate.
Chiar dacă prin Legea nr. 10/2001 se recunoaşte caracterul abuziv al Decretului nr. 223/1974, această apreciere trebuie însă analizată în contextul întregii reglementări a legii de reparaţie, care prevede reglementări diverse, raportate diferitelor situaţii din realitate, între care şi cea în cauză, când imobilul a fost înstrăinat cu respectarea dispoziţiilor legale aplicabile la momentul respectiv.
De menţionat că situaţia imobilului în litigiu a mai fost analizată şi rezolvată şi prin Hotărârea nr. 317/1998 a Comisiei judeţene pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 112/1995, iar plângerea formulată de actualul recurent împotriva acestei hotărâri a fost respinsă prin sentinţa civilă nr. 861/1999 a Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 749/R/2000 a Curţii de Apel Târgu Mureş.
Faţă de cele menţionate, Curtea urmează a respinge ca nefondat recursul declarat în cauză, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul P.I. împotriva deciziei nr. 206A din 28 aprilie 2005 a Curţii de Apel Târgu Mureş.
Obligă recurentul să plătească intimaţilor R.S. şi J. suma de 400 RON cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 10120/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 10119/2005. Civil → |
|---|
