ICCJ. Decizia nr. 10048/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la data de 25 iunie 2004 la Tribunalul Brașov reclamanții C.E., B.L. și K.L.V. au chemat în judecată pe pârâta SC R. SRL Brașov solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună desființarea deciziei nr. 337 din 20 mai 2004 emisă de aceasta și să fie obligată pârâta să restituie dosarul Prefecturii Județului Brașov spre competentă soluționare.
în drept au invocat dispozițiile Legii nr. 10/2001.
în motivare au arătat că imobilul revendicat situat în Brașov, a aparținut autorilor, intrând abuziv în proprietatea Statului prin aplicarea greșită a dispozițiilor Decretului nr. 92/1950.
Notificarea depusă la Prefectura Brașov a fost înaintată de aceasta la SC R. SRL Brașov, care prin decizia nr. 337 din 20 mai 2004 a respins cererea cu motivarea că dosarul nu este complet, fără să li se solicite completarea acestuia.
La data de 8 noiembrie 2004 reclamanții și-au modificat acțiunea solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună desființarea deciziei atacate și obligarea pârâtei să emită o nouă decizie prin care să se restituie în natură șase spații nevândute și aflate în administrarea intimatei și acordarea de despăgubiri în echivalent pentru apartamentele vândute.
Prin sentința civilă nr. 730/S din 13 decembrie 2004 Tribunalul Brașov a respins acțiunea.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut în esență că reclamanții nu s-au conformat dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 10/2001 care statuează că actele doveditoare ale dreptului de proprietate precum și în cazul moștenitorilor care atestă această calitate vor fi depuse ca anexă la notificare odată cu aceasta sau în termen de cel mult 18 luni de la data intrării în vigoare a legii, termen care a fost prelungit succesiv prin acte normative și a expirat la data de 1 iulie 2003 și nici dispozițiilor art. 22.1 din H.G. 498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Au fost înlăturate susținerile reclamanților referitoare la împrejurarea că pot fi avute în vedere înscrisurile depuse în baza Legii nr. 112/1995 existente la dosarul constituit la SC R. SRL în baza acestei legi.
S-a mai reținut că nu s-a făcut dovada calității de reprezentant a lui C.E. pentru demersurile efectuate în baza Legii nr. 10/2001.
împotriva acestei sentințe reclamanții au declarat apel arătând în esență că au dovedit dreptul de proprietate asupra imobilului și calitatea de persoane îndreptățite la restituire în înțelesul Legii nr. 10/2001 prin înscrisurile depuse odată cu notificarea și cu cele de la dosarul întocmit în baza Legii nr. 112/1995.
Instanța nu și-a exercitat rolul activ.
Legea nr. 10/2001 nu prevede nici o sancțiune cu privire la nedepunerea dovezii calității de reprezentant odată cu notificarea.
Prin decizia nr. 462 Ap din 17 mai 2005 Curtea de Apel Brașov a confirmat soluția instanței de fond respingând apelul în esență cu aceleași considerente.
împotriva acestei decizii reclamanții au declarat recurs reluând criticile din apel și fără a indica motivele de casare.
Prezentarea criticilor permite încadrarea în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Hotărârea este criticată pentru că în mod greșit a reținut că reclamanții nu au respectat dispozițiile art. 22 din Legea nr. 10/2001 și ale art. 22.1 din H.G. 498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989.
Enumerarea făcută în articolele amintite arată recurenții, are caracter exemplificativ iar instanța a dat un înțeles restrictiv acestor dispoziții, dreptul de proprietate și caracterul de persoană îndreptățită putând fi dovedite prin orice înscrisuri.
Instanța trebuia să aibă în vedere întregul material probator inclusiv dovezile efectuate în baza Legii nr. 112/1995.
La notificarea depusă la data de 25 aprilie 2001 timp de aproape 3 ani nu li s-a solicitat completarea cu dovezi suplimentare.
Mandatul lui C.E. a fost confirmat de ceilalți reclamanți în această calitate și, el însuși este moștenitor după defuncta C.I.
Prin întâmpinare intimata SC R. SRL Brașov a solicitat respingerea recursului.
Recursul este fondat.
în soluționarea cauzei și pentru a răspunde criticilor invocate este necesară clarificarea unor probleme de drept în aplicarea corectă a unor prevederi cuprinse în Legea nr. 10/2001.
întrucât cererea de restituire a imobilului formulată prin notificare a fost respinsă pentru că nu au fost depuse actele doveditoare în sensul art. 22 din Legea nr. 10/2001 și art. 22.1 din H.G. 498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 se impune a se stabili ce se înțelege prin acte doveditoare a dreptului de proprietate în sensul legii aplicabile.
Potrivit art. 22 din Legea nr. 10/2001 actele doveditoare ale dreptului de proprietate și în cazul moștenitorilor actele ce le atestă această calitate vor fi depuse, ca anexă la notificare într-un anumit termen ce a fost prelungit apoi prin lege. Pentru că nu sunt cuprinse prevederile speciale înseamnă că dispozițiile acestui articol se întregesc cu cele cuprinse la pct. 22.1 din H.G. nr. 498/2003 care prevede că se înțelege prin acte doveditoare.
Din analiza formei și conținutul notificării (fila 9 dosar fond) se constată că aceasta îndeplinește punctual condițiile cerute de art. 21 din Legea nr. 10/2001.
Odată cu notificarea s-au depus înscrisuri, ce nu au fost analizate de cele două instanțe și nu a fost stabilită situația de fapt.
în cadrul probei cu acte reclamanții au dovedit la instanța de fond calitatea procesuală activă cât și împrejurarea că sunt persoane îndreptățite în sensul dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 10/2001.
Actele depuse ulterior soluționării notificării cât și orice alte acte, inclusiv cele de la dosarul constituit în baza Legii nr. 112/1995 au caracter de mijloace de probă ulterior formulării cererii de chemare în judecată și așa cum rezultă din analiza actelor și lucrărilor dosarului îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 22.1 din H.G. 498/2003.
De asemenea, se observă că art. 22 din Legea nr. 10/2001 nu menționează expres că termenul de 18 luni (prelungit ulterior prin lege) este un termen de decădere.
Așa fiind, înalta Curte constată că instanțele au manifestat lipsă de rol activ în sensul art. 129 C. proc. civ.
De aceea se impune rejudecarea cauzei, suplimentarea probelor eventual și cu un raport de expertiză dacă se va considera necesar.
în baza art. 313 coroborat cu art. 297 C. proc. civ., recursul a fost admis, decizia recurată a fost casată, a fost admis apelul formulat de aceleași părți împotriva sentinței civile nr. 730 din 13 decembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Brașov care a fost desființată și cauza trimisă spre rejudecare aceluiași tribunal.
Cu ocazia rejudecării instanța va suplimenta probatoriul având în vedere și restul criticilor invocate în prezentul recurs.
| ← ICCJ. Decizia nr. 10079/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 10078/2005. Civil → |
|---|
