ICCJ. Decizia nr. 10079/2005. Civil
| Comentarii |
|
Tribunalul Brașov, secția civilă, prin sentința nr. 457/S din 14 noiembrie 2003, a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Primăriei municipiului Brașov și în consecință a anulat contestația formulată, în temeiul Legii nr. 10/2001, de reclamanta D.V.
în considerentele sentinței s-a arătat că, prin acțiune, reclamanta a chemat în judecată Primăria Municipiului Brașov, Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, or primăria și comisia sunt structuri administrative fără personalitate juridică și în consecință nu pot sta ca părți într-un proces civil.
Curtea de Apel Brașov, secția civilă, prin decizia nr. 304/Ap din 7 aprilie 2004, adoptată cu opinia majoritară a doi dintre cei trei membri ai completului de judecată, a respins apelul declarat de contestatoarea reclamantă, preluând motivarea dezvoltată și în considerentele hotărârii primei instanțe. Prin opinia separată exprimată de un membru al completului de judecată s-a motivat că nu este întemeiată excepția lipsei capacității procesuale de folosință a primăriei și s-a considerat că se impunea amânarea procesului pentru evocarea fondului.
împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs reclamanta D.V. susținând că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Recursul declarat este întemeiat.
Invocând dispozițiile Legii nr. 10/2001, reclamanta a comunicat, prin executorul judecătoresc, Primăriei Municipiului Brașov, o notificare solicitând restituirea în natură a unui apartament, despre care a pretins că a fost preluat de stat, în mod abuziv, în temeiul Decretului nr. 223/1974 (filele 6-7). în aceeași notificare, reclamanta a arătat că dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului este obligat să facă ofertă de măsuri reparatorii prin echivalent.
Primăria Municipiului Brașov, Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 a răspuns notificării prin adresa din 4 august 2003 comunicându-i reclamantei că cererea referitoare la imobil "nu face obiectul Legii nr. 10/2001".
Prin Legea nr. 10/2001 a fost reglementat regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv pe perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Este adevărat că nici Legea nr. 10/2001, nici Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală nu conțin reglementări care să exprime, suficient de limpede, atribuțiile și diferențele de competențe ale consiliilor locale, primarilor și primăriilor și care să fie pe deplin lămuritoare pentru cetățenii care se adresează organelor locale ale administrației de stat.
Revine, însă, instanțelor judecătorești investite să soluționeze, potrivit competențelor stabilite prin lege, diverse litigii, obligația de a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, prin aplicarea corectă a legii. Judecătorii au datoria de a hotărî asupra obiectului cererii deduse judecății. Eventuale exprimări insuficient de clare din unele acte normative nu îngăduie judecătorului să refuze, de a judeca.
Neîndoielnic în cauză, atât prin notificare cât și prin cererea de chemare în judecată, reclamanta, considerându-se îndreptățită, a cerut măsuri reparatorii (constând în restituirea în natură, sau, în subsidiar, prin echivalent) cu privire la un apartament pe care l-a avut în proprietate și care a fost preluat de stat.
Prin decizia atacată cu recurs, la fel ca și prin sentința primei instanțe, s-a respins cererea reclamantei cu motivarea că primăria constituie o structură instituțional administrativă care nu se încadrează în nici una dintre categoriile de persoane juridice enumerate limitativ, "care pot sta ca parte într-un proces civil".
Această motivare contravine dispozițiilor Legii nr.10/2001 care conține reglementări ce se referă, în mod repetat, la primărie.
Astfel, se impun, pentru exemplificare:
- art. 20 alin. (3): în cazul primăriilor restituirea ....
- art. 26 alin. (1):... notificarea se va trimite primăriei ....
- art. 26 alin. (2): ... primăria notificată ...
Mai mult, pentru a sublinia caracterul reparatoriu al actului normativ, Legea nr. 10/2001 a prevăzut, prin art. 21 alin. (4), că notificarea înregistrată face dovada deplină în fața oricăror autorități, persoane fizice sau juridice, a respectării termenului prevăzut la alin. (1), chiar dacă a fost adresată altei unități decât cea care deține imobilul.
Dispozițiile legale enunțate obligau instanța să examineze fondul pricinii și să se pronunțe în consecință asupra obiectului cererii deduse judecății.
Modalitatea excesiv formală în care a fost soluționat litigiul încalcă prevederile Constituției României care garantează accesul liber la justiție.
în raport cu considerentele expuse a fost admis recursul declarat și întrucât procesul a fost rezolvat fără a se intra în cercetarea fondului, în baza art. 297 și art. 313 C. proc. civ., a fost casată decizia instanței de apel, a fost desființată și sentința primei instanțe și a fost trimisă cauza spre rejudecare aceluiași tribunal.
| ← ICCJ. Decizia nr. 10080/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 10048/2005. Civil → |
|---|
