ICCJ. Decizia nr. 10135/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la data de 16 septembrie 2003 pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. 10014 reclamanții M.O. și M.N. au solicitat anularea dispoziției nr. 1398 din 30 iulie 2003 emisă de Primarul Municipiului Timișoara, restituirea în natură a apartamentului nr. 2 situat în Timișoara, înscris în C.F. col. Timișoara și C.F. ind. Timișoara și restabilirea situației anterioară de carte funciară în sensul reîntabulării dreptului de proprietate al reclamanților.
în motivarea contestației reclamanții au arătat că greșit le-a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului menționat deși erau aplicabile dispozițiile art. 12 din Legea nr. 10/2001 care permit restituirea în natură a imobilului cu obligația returnării sumei reprezentând despăgubirea primită, actualizată cu indicele inflației.
Tribunalul Timiș, secția civilă, prin sentința civilă nr. 217 din 25 februarie 2004 a admis contestația, a anulat dispoziția nr. 1398 din 30 iulie 2003 emisă de Primarul Municipiului Timișoara, a dispus restituirea în natură către reclamanți a imobilului în litigiu condiționat de rambursarea sumei reprezentând valoarea despăgubirii primite, actualizată cu indicele de inflație precum și restabilirea situației anterioară de carte funciară.
S-a reținut că prin dispoziția nr. 1398 din 30 iulie 2003 Primarul Municipiului Timișoara a respins notificarea nr. 50 din 4 noiembrie 2002 prin care reclamanții O.M. și N.M., cetățeni germani au solicitat restituirea în natură a apartamentului nr. 2, situat în Timișoara, preluat de către Statul Român prin decizia nr. 414 din 30 ianuarie 1987 în baza Decretului nr. 223/1974 înstrăinat de foștii proprietari în vederea plecării definitive din țară pentru suma de 70584 lei.
S-a considerat că în speță restituirea în natură este posibilă în condițiile art. 12 din Legea nr. 10/2001.
Soluția primei instanțe a fost menținută de Curtea de Apel Timișoara care prin decizia civilă nr. 1202 din 31 mai 2004 a respins apelul declarat de Primarul Municipiului Timișoara împotriva sentinței civile nr. 217 din 25 februarie 2004 a Tribunalului Timișoara, secția civilă.
în termen legal, împotriva deciziei civile nr. 1202 din 31 mai 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, a declarat recurs Primarul Municipiului Timișoara, a solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a susținut, în esență, că: imobilul în litigiu nu a fost preluat în mod abuziv și, ca atare nu face obiectul Legii nr. 10/2001; trecerea în proprietatea statului s-a făcut în temeiul Decretului nr. 223/1974, cu plată, ca urmare a cererii reclamanților de plecare definitivă din țară.
Recursul este nefondat.
Imobilul în litigiu, fost proprietatea reclamanților a fost preluat de Statul Român cu titlu valabil, în baza Decretului nr. 223/1974, ca urmare a cererii acestora de plecare definitivă din țară, cu plata sumei de 70584 lei.
Prin art. 2 lit. g) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 s-a prevăzut însă că orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil astfel cum este definit la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia reprezintă imobilele preluate în mod abuziv.
Imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură iar în situația imobilelor deținute de stat, dacă persoana îndreptățită a primit o despăgubire, restituirea în natură este condiționată de rambursarea unei sume reprezentând valoarea despăgubirii primite, actualizată cu coeficientul stabilit, astfel cum prevăd art. 9 și art. 12 din Legea nr. 10/2001.
Față de considerentele menționate, Curtea a respins recursul ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 10134/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 10136/2005. Civil → |
|---|
