ICCJ. Decizia nr. 10136/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată la 5 iunie 2002, reclamanții F.E., E.E. și E.M.M. au solicitat instanței, în contradictoriu cu Statul român, reprezentat prin Consiliul local al Municipiului Timișoara, să dispună obligarea pârâtului de a le restitui suprafețele cuprinse în C.F. Timișoara, care au trecut în proprietate de stat cu titlu de expropriere și nu au fost utilizate, până în prezent, potrivit scopului avut în vedere la data preluării.
Investit cu soluționarea litigiului, Tribunalul Timișoara, secția civilă, prin sentința nr. 820/R.I. din 2 octombrie 2003, a respins cererea ca neîntemeiată, reținând în esență că, în cauză, nu s-a făcut dovada faptului că exproprierea, dispusă prin Decretul nr. 654/1963, nu și-a atins scopul, în condițiile în care din actele cauzei rezultă că pe o parte a suprafeței în litigiu există construcții din cărămidă cu destinația de garaje.
Apelul declarat de reclamante împotriva acestei hotărâri a fost admis prin decizia nr. 1145 din 26 mai 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, care, a schimbat în tot sentința și în consecință a admis acțiunea, dispunând retrocedarea către reclamante a suprafeței de 324 mp teren și a obligat-o pe pârâtă să le plătească contravaloarea a 72 mp teren intravilan, din C.F. Timișoara, respectiv 193.051.199 lei, astfel cum a fost stabilită prin expertiza efectuată la 28 aprilie 2004.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut în esență că, suprateran, terenul nu este afectat de nici un fel de utilități publice, pentru suprafața de 324 mp scopul exproprierii nefiind atins.
în ce privește diferența de 72 mp, cu nr.top 896/2, aceasta este ocupată de cinci garaje comasate în trei corpuri de clădire, construcții solide, din cărămidă cu fundație de beton.
Cum terenul, se mai reține, nu poate fi restituit în natură întrucât în privința acestei parcele scopul exproprierii, efectuarea unor lucrări cu caracter edilitar, a fost atins, iar reclamantele nu au primit la data exproprierii o justă și prealabilă despăgubire, acestea sunt îndreptățite la restituirea lui prin echivalent bănesc.
împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., Primarul Municipiului Timișoara și Consiliul local Timișoara care, invocând temeiurile prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., susțin în esență că acțiunea a fost greșit admisă în condițiile în care reclamantele nu au urmat procedura Legii nr. 10/2001, legea specială făcând o trimitere expresă și la imobilele trecute în proprietatea statului cu titlu de expropriere.
Recursul se privește ca fondat.
Prin acțiunea formulată la 5 iunie 2002, reclamantele au solicitat, așa cum s-a arătat, obligarea pârâtei de a le restitui terenul expropriat prin Decretul nr. 654 din 26 noiembrie 1963.
Cererea s-a întemeiat pe dispozițiile art. 480 C. civ. și art. 35 din Legea nr. 33/1994.
Or, la data de 14 martie 2001, intrase deja în vigoare Legea nr. 10/2001 "privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989" prin care s-a prevăzut că imobilele preluate abuziv de stat în acest interval, vor fi restituite, în natură sau prin echivalent, prin decizie/dispoziție motivată a unității deținătoare.
Pentru stabilirea caracterului abuziv al preluării și aplicarea măsurilor reparatorii, Legea nr. 10/2001 a prevăzut o procedură prealabilă, potrivit art. 21 din acest act normativ, persoana îndreptățită urmând să notifice, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a legii, persoana juridică deținătoare, și să solicite fie restituirea în natură a imobilului, fie măsuri reparatorii în echivalent.
Cum dispozițiile legii speciale acoperă și situațiile imobilelor preluate ca urmare a exproprierii (art. 11, Legea nr. 10/2001), în mod greșit instanța de control judiciar a reținut că reclamantele au deschisă calea dreptului comun, deși acțiunea adresată instanțelor judecătorești a fost formulată la 5 iunie 2002, după intrarea în vigoare a reglementărilor cu caracter special ce vizau imobilele preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu.
Așa fiind, recursul a fost admis, cu consecința modificării deciziei atacate, a respingerii apelului declarat în cauză și a menținerii, în considerarea insă, a argumentelor mai sus expuse, a sentinței instanței de fond.
| ← ICCJ. Decizia nr. 10135/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 10133/2005. Civil → |
|---|
