ICCJ. Decizia nr. 10167/2005. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 10167
Dosar nr. 18672/2/2005
Şedinţa publică din 8 decembrie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 4 ianuarie 2005 reclamantul P.L. a chemat în judecată pe pârâtul A.D.M. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa pârâtul să fie obligat la plata sumei de 1.100.000.000 lei, privind dreptul de retenţie asupra imobilului din Bucureşti.
Fiind astfel investit, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa nr. 185 din 7 martie 2005, a admis excepţia autorităţii de lucru judecat şi a respins cererea formulată de reclamant.
Prin Decizia nr. 136 din 10 aprilie 2006 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis apelul formulat de reclamanţii P.L. şi L.P., a desfiinţat sentinţa civilă nr. 185 din 7 martie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins excepţia autorităţii de lucru judecat şi a trimis cauza spre rejudecare în fond la Tribunalul Bucureşti.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs pârâtul A.D.M.
La termenul de judecată de la 8 decembrie 2006, Înalta Curte a invocat din oficiu excepţia de ordine publică privind necompetenţa materială a Curţii de Apel Bucureşti de a soluţiona apelul formulat de reclamanţi împotriva sentinţei tribunalului în raport de modificările aduse Codului de procedură civilă prin Legea nr. 219/2005.
Asupra excepţiei invocate se constată următoarele:
Legea nr. 219 din 5 iulie 2005 a modificat dispoziţiile din codul de procedură civilă referitoare la competenţa instanţelor judecătoreşti, reinstituind principiul ierarhiei acestora în soluţionarea căilor de atac, în sensul că judecarea apelului şi a recursului aparţine instanţei imediat superioare celei care a pronunţat hotărârea supusă controlului.
Conform art. II alin. (1) din Legea nr. 219/2005 „procesele în curs de judecată în primă instanţă la data schimbării competenţei instanţelor legal investite, precum şi căile de atac se judecă de instanţele competente potrivit legii".
Alineatul (2) al aceluiaşi articol prevede că: „ apelurile aflate pe rolul curţilor de apel la data intrării în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi sunt de competenţa tribunalului se trimit la tribunale".
Prin sintagma „potrivit prezentei legi" legiuitorul a avut în vedere atât dispoziţiile procedurale privind instanţa competentă să soluţioneze căile de atac dar şi dispoziţiile de competenţă materială determinate de valoarea obiectului litigiului.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 pct. 1 raportat la art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., aşa cum au fost modificate prin Legea nr. 219/2005, judecătoriile judecă în primă instanţă toate procesele şi cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de până la 5 miliarde lei.
În speţă, valoarea obiectului litigiului este sub 5 miliarde lei (respectiv 1.100.000.000), aşa încât, competenţa materială de soluţionare a apelului aparţine tribunalului şi nu curţii de apel.
Este de menţionat că potrivit dispoziţiilor legale menţionate, curţile de apel au competenţa de a soluţiona recursurile în materie civilă numai când valoarea obiectului litigiului este sub 5 miliarde lei, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie numai când valoarea obiectului litigiului este peste 5 miliarde lei.
Cum, în speţă, Curtea de Apel Bucureşti a soluţionat apelul în loc să trimită cererea spre competentă soluţionare la Tribunalul Bucureşti, a pronunţat o hotărâre nelegală, încălcând competenţa altei instanţe.
De altfel, prin Decizia nr. 90 din 7 februarie 2006 a Curţii Constituţionale s-a stabilit că norma procedurală consfinţită prin art. II din Legea nr. 219/2005 este constituţională, având caracter tranzitoriu, părţile beneficiind de toate drepturile şi garanţiile procedurale menite să le asigure dreptul de apărare şi un proces echitabil.
Drept urmare, în raport de considerentele expuse, recursul declarat în cauză va fi admis în baza art. 312 alin. (3), teza a II-a cu referire la art. 312 alin. (6) C. proc. civ., se va casa Decizia atacată şi se va trimite cauza la Tribunalul Bucureşti pentru soluţionarea apelului declarat de reclamanţi împotriva sentinţei civile nr. 187 din 7 martie 2005 a Tribunalului Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul D.M.A. împotriva deciziei nr. 136 din 10 aprilie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza pentru judecarea apelului declarat de reclamanţii P.L. şi L.P. împotriva sentinţei civile 187 din 7 martie 2005 a tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, la acelaşi tribunal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 decembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 10209/2005. Civil. Obligatia de a face. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 10171/2005. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
