ICCJ. Decizia nr. 10173/2005. Civil
| Comentarii |
|
La data de 2 iulie 2001 reclamantul S.I.S. a chemat în judecată Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, în baza dispozițiilor art. 505 și urm. C. proc. pen., să fie obligat pârâtul la 3.000.000.000 lei cu titlul de daune morale pentru arestarea și condamnarea pe nedrept și restituirea contravalorii bunurilor mobile confiscate în procesul penal.
în motivarea acțiunii reclamantul a arătat că prin sentința penală nr. 500 din 9 octombrie 1959 a Tribunalului Militar Timișoara și decizia penală nr. 604 din 21 decembrie 1959 a Tribunalului Militar al Regiunii a 3-a Militară Cluj a fost condamnat la 16 ani muncă silnică și 8 ani degradare civică pentru săvârșirea infracțiunii de uneltire contra ordinii sociale, dispunându-se confiscarea averii.
Din pedeapsa privativă de libertate, reclamantul a executat 6 ani.
Prin decizia penală nr. 3206/1999 Curtea Supremă de Justiție, secția penală a dispus achitarea reclamantului, în temeiul art. 11, pct. 2, lit. b), raportat la art. 10, lit. d) C. proc. pen., și a înlăturat pedeapsa complimentară a confiscării averii.
Susține reclamantul că a suferit puternice violențe fizice și morale ce s-au extins și asupra familiei sale și că după eliberare nu a putut să găsească loc de muncă și nu a avut astfel din ce să își asigure existența. Sunt descrise în continuare în acțiune bunurile mobile supuse confiscării.
După un prim ciclu procesual, Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, prin decizia nr. 2268 din 29 mai 2003 pronunțată în dosar nr. 5197/2002 a admis recursul reclamantului declarat împotriva deciziei nr. 29/A din 7 octombrie 2002 a Curții de Apel Oradea pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare a apelului la aceeași instanță pentru considerentele ce urmează.
A reținut instanța supremă că în ceea ce privește cererea referitoare la plata daunelor morale în temeiul dispozițiilor art. 505 și urm. C. proc. pen., acțiunea este prescrisă iar pentru daunele materiale instanța urmează să facă aplicarea art. 40414043 C. proc. civ. referitoare la întoarcerea executării întrucât prin desființarea titlului (hotărârile de condamnare și confiscare) creditorul (statul român în favoarea căruia s-a confiscat averea reclamantului) este obligat să restituie debitorului (reclamantului) ceea ce a luat prin executarea hotărârilor ce ulterior au fost casate.
Curtea de Apel Oradea prin decizia civilă nr. 614 din 4 iunie 2004, pronunțată în dosar nr. 2814/R/2003, a admis apelul declarat de apelantul Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 156 din 21 martie 2002 pronunțată de Tribunalul Bihor, în sensul că a înlăturat obligarea apelantului la plata daunelor morale. Totodată a fost obligat Statul Român la plata sumei de 1.428.094.800 lei cu titlu de despăgubiri materiale și la 2.658.000 lei cheltuieli de judecată pentru toate fazele procesuale.
Prin considerentele deciziei se arată că în temeiul procesului verbal de preluare, a declarațiilor martorilor B.V. și K.I. precum și a expertizelor efectuate în cauză, valoarea reactualizată a bunurilor confiscate este de 1.428.094.800 reprezentând 80 stupi de albine, lăzi goale, bidoane goale, lemne pentru construcție, țigle, cadă lemn, presă de struguri, butoaie vin, acordeon, motocicletă și vie.
Se mai arată că față de dispozițiile obligatorii ale Curții Supreme de Justiție nu se poate acorda și venitul nerealizat pe o perioadă de 44 de ani întrucât prin dispozițiile aplicabile în cauză se prevede restituirea bunurilor sau a bunurilor încasate cu titlu de preț la care se aplică rata inflației, reguli avute în vedere în soluționarea apelului. Se mai arată în considerente că reclamantul și-a refăcut familiile de albine, obținând varia cantității de miere, astfel încât prejudiciul efectiv suferit îl reprezintă valoarea stupilor confiscați.
împotriva deciziei au exercitat calea extraordinară de atac a recursului atât reclamantul cât și pârâtul.
Prin motivele de recurs, și întemeiate pe baza dispozițiilor art. 304 pct. 6, 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ., Ministerul Finanțelor Publice critică decizia pronunțată în apel pentru următoarele considerente:
Instanța avea obligația să se pronunțe asupra motivelor de apel și nu doar să prezinte modul în care dosarul cauzei a trecut de la o instanță la alta. Instanța a mărit suma de 177.036.000 lei, valoarea despăgubirilor materiale, la 1.428.094.800 lei, agravând astfel situația recurentei în propria cale de atac.
Prin decizie s-a acordat mai mult decât s-a cerut, întrucât reclamantul a solicitat restituirea contravalorii bunurilor mobile confiscate, în timp ce instanța a acordat despăgubiri și pentru 80 de familii de albine și pentru vie, deși acest lucru nu s-a solicitat. Se mai arată că reclamantul, beneficiar al prevederilor Legii nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice, a beneficiat de măsurile reparatorii dispuse de această lege.
Recursul este nefondat.
în conformitate cu dispozițiile art. 315 C. proc. civ., în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Prin cererea introductivă de instanță, reclamantul a solicitat "restituirea contravalorii bunurilor confiscate", astfel încât susținerea că instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut este nesusținută de conținutul procesului verbal întocmit din care rezultă că au fost confiscate și 80 de familii de albine, precum și vița de vie.
Instanța de apel, în executarea dezlegării de drept dată de Curtea Supremă de Justiție prin decizia nr. 2268 din 29 mai 2003, a constatat, în limitele investirii, aplicabilitatea normelor cuprinse în art. 4041, 4043 C. proc. civ., în sensul că în baza textelor sus indicate bunurile asupra cărora s-a făcut executarea se vor restitui celui îndreptățit, iar în cazul în care executarea silită s-a făcut prin vânzarea unor bunuri mobile, întoarcerea executării se va face prin restituirea de către creditor a sumei rezultate din vânzare, actualizate în funcție de rata inflației.
Ca atare, suma stabilită prin decizia curții de apel de 1.428.094.800 lei cu titlu de despăgubiri materiale este expresia valorică rezultată din expertizele efectuate pentru bunurile confiscate în anul 1959 prin hotărârea penală mai sus indicată.
Nefondată este și susținerea referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 296 C. proc. civ., referitoare la crearea în propria cale de atac a unei situații mai grele decât aceea din hotărârea atacată, față de împrejurarea că instanța supremă de justiție, prin aceeași decizie, a admis recursul reclamantului, a casat decizia Curții de Apel Oradea, prin care acțiunea fusese respinsă ca inadmisibilă, dispunând rejudecarea apelului declarat de recurentă având în vedere instituția întoarcerii executării. Cum după casare s-au efectuat expertizele solicitate de reclamant în anteriorul ciclu procesual, instanța în mod corect a reținut că valoarea efectivă a bunurilor confiscate este cea menționată în dispozitiv.
Nefondate sunt și susținerile privind repararea prejudiciului suferit, urmare a prevederilor Decretului-lege nr. 118/1990, întrucât actul normativ nu are aplicabilitate în prezenta cauză, el referindu-se la drepturile acordate unor categorii de persoane ce au avut de suferit în perioada regimului comunist: bilete gratuite de tratament, medicamente gratuite, etc.
în ceea ce privește recursul reclamantului, întemeiat în baza dispozițiilor art. 304, pct. 7 și 9, C. proc. civ., instanța reține că nemulțumirile exprimate se referă la faptul că instanța de judecată a interpretat greșit un principiu fundamental în materia răspunderii civile, și anume că, despăgubirea trebuie să acopere integral prejudiciul cauzat, cât și folosul nerealizat. Greșit se reține și faptul refacerii familiilor de albine în condițiile în care greșit au fost evaluate doar 21 de familii de albine în loc de 121 câte sunt menționate în procesul verbal de confiscare.
Recursul este fondat în limitele și pentru considerentele ce urmează.
Așa cum s-a arătat, dezlegările în drept date de instanța de recurs în caz de casare sunt obligatorii pentru judecătorii fondului. Instanța de apel, conformându-se dispozițiilor arătate, a ordonat expertizele necesare stabilirii contravalorii bunurilor confiscate, sumă actualizată în funcție de rata inflației, în conformitate cu dispozițiile referitoare la întoarcerea executării.
Fondată este însă critica privind valoarea familiilor de albine confiscate, 80, față de conținutul raportului de expertiză efectuat în apel, contravaloarea acestora urmând a fi majorată cu 346.824.720 lei.
Pentru considerentele arătate, instanța a respins recursul pârâtei, a admis recursul reclamantului și, drept consecință, a modificat decizia curții de apel în parte, în sensul obligării pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 1.774.919.520 ROL. Au fost menținute celelalte dispoziții ale deciziei recurate.
Față de poziția de parte câștigătoare în proces a recurentului reclamant, în baza dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., a fost obligat pârâtul recurent intimat la 25.000.000 ROL cheltuieli de judecată către recurentul reclamant.
| ← ICCJ. Decizia nr. 10175/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 10145/2005. Civil → |
|---|
