ICCJ. Decizia nr. 10145/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată sub nr. 12359 din 28 octombrie 2003 reclamantul N.N. a chemat în judecată pe pârâții M.C.I., M.D., M.G., M.O.M. și M.O.I. și a solicitat să fie obligați pârâții să încheie cu reclamantul contract autentic de vânzare cumpărare asupra terenului în suprafață de 15.000 mp situat în satul Izvin, comuna Recaș, județul Timiș pe care l-a cumpărat cu plata integrală a prețului de 150 000 lei la data de 22 decembrie 1991 de la pârâtul M.C.I.; în cazul în care pârâții refuză să se prezinte la notariat, solicită ca hotărârea judecătorească ce se va pronunța să țină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare.
Judecătoria Timișoara, prin sentința civilă nr. 7468 din 14 septembrie 2004 a respins acțiunea.
Tribunalul Timiș, secția civilă, prin decizia civilă nr. 187 din 25 februarie 2005 a declinat în favoarea Curții de Apel Timișoara competența soluționării apelului declarat de reclamantul N.N. împotriva sentinței civile nr. 7468 din 14 septembrie 2004 a Judecătoriei Timișoara.
S-a considerat că revine Curții de Apel Timișoara competența soluționării apelului potrivit art. 3 pct. 2 C. proc. civ. astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 58 din 25 iunie 2003 aprobată prin Legea nr. 195 din 25 mai 2004.
Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin decizia civilă nr. 1482 din 20 iunie 2005 a declinat în favoarea Tribunalului Timiș competența de soluționare a recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 7468 din 14 septembrie 2004 a Judecătoriei Timișoara.
S-a considerat că, față de valoarea obiectului pricinii, mai mică de 1 miliard de lei, hotărârea pronunțată de judecătorie nu este supusă, potrivit art. 2822C. proc. civ. astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 195 din 25 mai 2004, apelului.
S-a considerat că, potrivit dispozițiilor art. 299 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 195/2004 competența de soluționare a recursului revine Tribunalului.
împotriva deciziei civile nr. 1482 din 20 iunie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, a declarat recurs reclamantul N.N., a solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a susținut, în esență, că litigiul, al cărui temei juridic îl constituie dispozițiile art. 1073-1077 C. civ. nu este evaluabil în bani și, ca atare, hotărârea pronunțată în primă instanță de judecătorie este supusă ambelor căi de atac: apel și recurs.
Recursul este nefondat.
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul N.N. a solicitat, în principal, să se constate că la data de 22 decembrie 1991 a cumpărat de la numitul M.C.I., cu prețul de 150 000 lei, suprafața de 15 000 mp situat în satul Izvin, comuna Recaș, județul Timiș.
Pentru dobândirea formei autentice a actului, reclamantul a solicitat fie obligarea pârâților de a se prezenta la notariat pentru autentificare fie, în caz de refuz al acestora, să se pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare.
Obiectul pricinii are caracter patrimonial și este evaluabil în bani.
Potrivit art. 2821alin. (1) C. proc. civ., în redactarea dată ca urmare a modificării prin O.U.G. nr. 58/2003 modificată în urma aprobării, prin Legea nr. 195/2004 nu erau supuse apelului hotărârilor judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală, privind, printre altele, litigiile al căror obiect avea o valoare de până la 1 miliard de lei inclusiv, în materie civilă.
Cum în speță valoarea obiectului litigiului este mai mică de 1 miliard de lei, just curtea de apel a considerat că hotărârea primei instanțe nu este supusă apelului.
în consecință, recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 10173/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 10149/2005. Civil → |
|---|
