ICCJ. Decizia nr. 10178/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin notificări adresate Primăriei localității Moldova Nouă, județul Caraș Severin și A.P.A.P.S., numita E.A. a solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor bănești în sumă de 2.500.000.000 lei pentru imobilul "casă, curte și moară cu apă" înscris în C.F. a localității Moldova Veche.
La data de 10 mai 2002 E.A. a chemat în judecată pe pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. Caraș-Severin și A.P.A.P.S. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați la măsuri reparatorii pentru imobilul înscris în C.F. a localității Moldova Veche, precum și pentru bunurile rechiziționate descrise în anexele nr. 9 și 10 la acțiune.
în motivarea demersului său judiciar, reclamanta E.A. a arătat că, împreună cu defunctul său soț, E.R., au fost proprietarii imobilului înscris în C.F. Moldova Veche, bun naționalizat în anul 1948 și predat statului prin procesul-verbal nr. 790/1948 și procesul-verbal suplimentar din 21 iunie 1948. Reclamanta a notificat Primăria localității Moldova Nouă pentru despăgubiri evaluate la suma de 2.500.000.000 lei însă primăria a înaintat notificarea la A.P.A.P.S. Prin adresa din 10 aprilie 2002 A.P.A.P.S. i-a comunicat reclamantei că bunul imobil a fost deținut de SC I.L. Caraș-Severin, societate care s-a privatizat prin semnarea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. c s 6 din 2 februarie 2000 și că societatea privatizată nu se mai află în portofoliul A.P.A.P.S.
Investit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Caraș-Severin, secția civilă, prin sentința nr. 294 din 6 februarie 2003, a respins acțiunea reclamantei cu motivarea că pentru imobilul înscris în C.F. a localității Moldova Veche, cu destinația de locuință, reclamanta trebuia să se adreseze prefecturii, conform art. 36 din Legea nr. 10/2001, iar cu privire la restul imobilului, construcții, dependințe și teren, legea nu ar permite acordarea de despăgubiri bănești.
Apelul declarat împotriva acestei sentințe de reclamanta E.A. a fost respins prin decizia nr. 60 din 18 aprilie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
"Reclamanta s-a adresat cu o notificare în condițiile art. 21 și art. 26 din Legea nr. 20/2001 organelor abilitate pentru a se dispune acordarea de despăgubiri și măsuri reparatorii cu privire la imobilul, casă, curte și moară care i-a aparținut ei și fostului soț.
Organismele sesizate în condițiile Legii nr. 10/2001, respectiv Primăria Moldova Nouă și A.P.A.P.S. București nu au comunicat până în prezent reclamantei, în condițiile Legii nr. 10/2001, o decizie și respectiv o dispoziție motivată în sensul soluționării cererii adresate.
în aceste condiții reclamanta este îndreptățită prin folosirea mijloacelor legale existente, inclusiv ale celor de natură penală, în a obține o decizie sau dispoziție motivată, eliberată de cele două autorități, pe care în funcție de modul de rezolvare a drepturilor pretinse le va putea ataca cu acțiune la secția civilă a Tribunalului Caraș Severin.
Nefiind încă în posesia unei decizii sau dispoziții emise în condițiile Legii nr. 10/2001, așa cum reclamanta chiar în motivele de apel arată, aceasta nu poate deschide încă calea procesuală în sensul verificării de către instanță a legalității și temeiniciei unor astfel de acte".
împotriva deciziei dată în apel, în termen legal, a declarat recurs reclamanta E.A. care a susținut că prin încălcarea principiului rolului activ al instanței nu s-a pus în discuție introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a Prefecturii Caraș-Severin și că instanța de apel a aplicat și interpretat greșit prevederile Legii nr. 10/2001 odată ce nu a judecat cauza pentru că nu s-a emis o decizie sau dispoziție motivată de persoanele juridice notificate.
Recursul este fondat.
în prezentul litigiu, inițiat în temeiul Legii nr. 10/2001, reclamanta a solicitat măsuri reparatorii pentru imobilul înscris în C.F. a localității Moldova Veche, precum și pentru o serie de bunuri mobile ce se aflau în respectivul nemișcător, bunuri pretins trecute în proprietatea statului prin naționalizare.
Fără a emite decizii sau dispoziții motivate și fără a îndrepta notificarea persoanei îndreptățite către Prefectura Caraș-Severin dacă apreciau că această persoană juridică era îndatorată de lege a rezolva demersul reclamantei, atât Primăria comunei Moldova Nouă, cât și fosta A.P.A.P.S. au răspuns recurentei prin adrese echivoce, acte fără efecte juridice.
Potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, potrivit art. 22, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie sau, după caz, dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură.
Conform art. 24 alin. (1) din aceeași lege, dacă restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă, după caz, deținătorul imobilului este obligat să facă persoanei îndreptățite o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului.
Din prevederile legale citate rezultă că, indiferent dacă persoanei îndreptățite i se restituie în natură imobilul ori i se oferă restituirea prin echivalent sau chiar i se refuză un atare drept, unitatea notificată este obligată ca asupra solicitării adresată pe această cale să se pronunțe printr-o decizie sau dispoziție motivată.
Cazul dedus recursului de față pune în discuție și situația în care lipsește răspunsul persoanelor juridice notificate, generată de o conduită culpabilă a acestora, care, fie din neglijență, fie din rea-voință, refuză să răspundă la notificarea persoanei îndreptățite. O atare conduită culpabilă nu poate, în nici un caz, să afecteze interesele legitime ale persoanei îndreptățite și nici să o lipsească de posibilitatea de a-și apăra drepturile recunoscute de lege.
Dacă persoana notificată nu răspunde în termen de 60 de zile de la sesizarea persoanei îndreptățite și nici ulterior, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 24 alin. (7) și (8) din Legea nr. 10/2001 privind atacarea deciziei sau dispoziției care cuprinde oferta de restituire, deoarece, prin ipoteză, aceasta lipsește, iar prevederile respective au caracter special, fiind de strictă interpretare și, deci, nesusceptibile de aplicare prin analogie. Deși legiuitorul nu a reglementat în mod expres situația în care persoana deținătoare refuză să răspundă solicitării adresate pe cale de notificare, aceasta fiind o lacună a Legii nr. 10/2001, totuși, cei îndreptățiți se pot adresa instanțelor judecătorești competente pentru a-și valorifica drepturile prevăzute de lege.
Cum reclamanta a adresat notificări persoanelor deținătoare, în accepțiunea juridică a acestei noțiuni și cum persoanele notificate nu au răspuns solicitării persoanei îndreptățite în termenul prevăzut de lege, în mod greșit instanța de apel a soluționat demersul reclamantei în baza unor considerente de prematuritate ale acțiunii, așa cum rezultă din lectura deciziei recurate.
Față de cele ce preced, a fost admis recursul, a fost casată decizia dată de Curtea de Apel Timișoara, cu consecința reluării judecății la aceeași instanță care urmează a se pronunța asupra motivelor de apel formulate de reclamantă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 10182/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 10176/2005. Civil → |
|---|
