ICCJ. Decizia nr. 10190/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin notificările nr. 137207 din 29 octombrie 2004, nr. 5435 din 31 octombrie 2001 și nr. 131456 din 17 septembrie 2002 întocmite în baza Legii nr. 10/2001 și adresate Primăriei Municipiului Craiova și Prefecturii Județului Dolj, numita E.D.V. a solicitat restituirea în natură a două terenuri, primul în suprafață de 1261 mp situat în Craiova, iar al doilea, în suprafață de 383 mp, situat în Craiova, bunuri trecute în proprietatea Statului prin Legea nr. 4/1973 și Legea nr. 58/1974.
La data de 23 iunie 2003 reclamanta E.D.V. a chemat în judecată pe pârâții Consiliul local al municipiului Craiova, Primarul municipiului Craiova și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice pentru ca, în calitate de moștenitoare a defunctei M.M., să-i fie retrocedate în natură cele două imobile sau să fie obligați pârâții la echivalent bănesc.
Investit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Dolj, secția civilă, prin sentința nr. 465 din 31 octombrie 2003, a respins acțiunea formulată de reclamantă.
Apelul declarat împotriva acestei sentințe de reclamanta E.D.V. a fost admis de Curtea de Apel Craiova, secția civilă, care, prin decizia nr. 214 din 20 februarie 2004, a anulat sentința tribunalului și a reținut cauza pentru rejudecare în vederea administrării de probe.
Prin decizia nr. 1303 din 21 mai 2004 Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a respins acțiunea reclamantei cu motivarea că se solicită restituirea a două terenuri trecute în proprietatea statului în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974, urmare a încheierii unor acte autentice de vânzare-cumpărare, terenuri care în prezent sunt în posesia dobânditorilor construcțiilor, astfel că regimul lor juridic este reglementat de legea fondului funciar și nu de Legea nr. 10/2001.
împotriva deciziei dată în apel, în termen legal, a declarat recurs reclamanta E.D.V. care a reproșat instanțelor că nu au ținut seama de faptul că demersul întreprins în baza legii fondului funciar nu a fost rezolvat de autorități și că nu au ținut seama de raportul de expertiză tehnică imobiliară, probă care este favorabilă recurentei.
Recursul nu este fondat.
în litigiul de față reclamanta-recurentă E.D.V. solicită, în temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea în natură sau, în subsidiar, despăgubiri bănești în echivalent cu referire la două terenuri situate în municipiul Craiova, terenuri care, înainte de anul 1989, au făcut obiectul unor acte autentice de vânzare-cumpărare.
Astfel, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 7414 din 24 septembrie 1975 de fostul notariat de Stat Dolj, M.M. (mama reclamantei) și reclamanta E.M.V. au vândut numiților G.I. și I.G. o construcție formată din două camere și dependințe situată în Craiova, terenul aferent construcției fiind trecut în proprietatea statului în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974 (fila 5 dosar de fond).
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6916 din 21 iulie 1984 de Notariatul de Stat județean Dolj M.M. a vândut numiților S.G. și S.Z. construcția situată în Craiova, iar terenul aferent acesteia, în suprafață de 283 mp, a trecut în proprietatea Statului conform art. 30 din Legea nr. 58/1974 (fila 7 dosar de fond).
în rezolvarea recursului declarat de reclamantă urmează a fi avute în vedere prevederile art. 1.4. lit. c) din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 498/2003. Actul normativ se referă la prevederile art. 30 și art. 31 din Legea nr. 58/1974, privind sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale, care dispuneau că terenurile din intravilan (perimetrul construibil) puteau fi dobândite numai prin moștenire legală iar, în caz de înstrăinare a construcțiilor, terenul aferent acestora trecea în proprietatea statului, cu plata unei despăgubiri.
Având în vedere că legiuitorul, de după 1989, a soluționat această problemă în favoarea dobânditorilor construcțiilor, recunoscând acestora dreptul (vocația) de a obține titluri de proprietate pentru terenul aferent construcției cumpărate, se consideră că notificarea prin care se invocă faptul că acest act normativ constituie preluare abuzivă, urmează să fie respinsă, cu motivarea că aceste situații nu cad sub incidența Legii nr. 10/2001.
Pe cale de consecință, constatând că demersul judiciar al reclamantei nu se încadrează în prevederile Legii nr. 10/2001, recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 10184/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 10197/2005. Civil → |
|---|
