ICCJ. Decizia nr. 10182/2005. Civil
Comentarii |
|
Prin notificarea înregistrată la RA L. sub nr. 4749 din 18 mai 2001 întocmită în baza prevederilor Legii nr. 10/2001, numita R.M.E., în calitate de moștenitoare a defunctului G.M.G., a solicitat restituirea în natură a terenului situat în București, sectorul 1.
RA L., prin decizia nr. 31 din 10 iulie 2001, a respins solicitarea de restituire a terenului cu motivarea că "petenta nu a făcut dovada ieșirii din indiviziune, terenul fiind în coproprietate".
Prin notificarea nr. 3159 din 3 mai 2001 întocmită în temeiul Legii nr. 10/2001 și adresată RA L., numita C.S.R. a solicitat restituirea în natură a cotei ce i se cuvine din terenul în suprafață de 2725 mp situat în București, sectorul 1. în notificare s-a arătat că terenul a fost dobândit de către E.G.B., G.M.G. și N.S. în temeiul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 14.001 din 28 mai 1943 de Tribunalul Ilfov, secția notariat, petentă fiind moștenitoarea primilor doi cumpărători în calitate de nepoată de soră.
Prin decizia nr. 32 din 10 iulie 2001 RA L. a respins solicitarea formulată pe cale de notificare de C.S.R. cu motivarea că "petenta nu a făcut dovada calității de moștenitor".
Prin notificarea nr. 3624 din 14 august 2001 formulată în baza Legii nr. 10/2001 și adresată RA L., numita N.A.L. a solicitat, alături de sora sa C.S.R., restituirea în natură a terenului în suprafață de 2725 mp situat în București, sector 1 cu motivarea că solicitanta este fiica numitei N.N.D., succesoarea legală a fostului proprietar G.G.
RA L., prin decizia nr. 279 din 18 octombrie 2001, a respins solicitarea formulată de N.A.L.
La data de 20 iulie 2001 C.S.R. și R.M.E. au contestat în justiție deciziile nr. 31 și 32 din 10 iulie 2001 emise de RA L., solicitând anularea acestora și obligarea pârâtei de a le restitui în natură cotele părți ce li se cuvin din terenul în suprafață de 2725 mp situat în București, sectorul 1.
Pe cale separată, la data de 20 noiembrie 2001, N.A.L. a solicitat anularea deciziei nr. 279 din 18 octombrie 2001 de RA L. și obligare pârâtei de a-i restitui în natură același teren.
La data de 4 februarie 2002 Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis cererea formulată de reclamante și a dispus conexarea celor două cauze pentru a fi soluționate împreună.
Prin sentința nr. 1778 din 16 decembrie 2002 Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins contestațiile formulate de reclamantele C.S.R. , R.M.E. și N.A.L. împotriva deciziilor nr. 31 și 32 din 10 iulie 2001 și nr. 279 din 18 octombrie 2001 emise de RA L. (succedată de RA A.P.P.S), ca fiind introduse de persoane fără legitimare procesuală activă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a motivat că "la dosar au fost anexate mai multe certificate de moștenitor emise ca urmare a dezbaterii succesiunii rămase la decesul unora dintre cumpărătorii imobilului, însă instanța a constatat că reclamantele nu au prezentat certificatele de moștenitor prin intermediul cărora să facă dovada că ar avea calitatea de moștenitoare ale cumpărătorilor terenului în litigiu".
Apelurile declarate de reclamante împotriva acestei sentințe au fost respinse ca nefondate prin decizia nr. 436/A din 19 septembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă.
împotriva deciziei dată în apel, prin care s-a păstrat sentința tribunalului, în termen legal au declarat recurs reclamantele N.A.L., R.M.E. și C.S.R. care au susținut că în mod greșit instanțele au reținut lipsa lor de legitimare procesuală activă și au cerut ca pârâta să fie obligată a le restitui în natură terenul în cotele succesorale pe care le probează fiecare reclamantă.
Recursul este fondat.
Potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 14.001 din 28 mai 1943 de fostul Tribunal Ilfov, secția Notariat, (filele 9-11 dosar tribunal), act transcris în registrul de transcripțiuni al aceluiași tribunal G.N. a vândut numiților E.G.B., G.M.G. și N.S. terenul în suprafață de 2725 mp situat în "București, cu întinderea și vecinătățile mai jos arătate".
Cu privire la notificarea formulată de recurenta C.S.R. se constată că potrivit certificatului de moștenitor nr. 47 din 14 iunie 2004, eliberat de Notarii publici Asociați R.D. și M.P. (fila 36 recurs) această reclamantă este, în calitate de fiică, una din moștenitoarele defunctei N.N.D., decedată la 15 martie 1983. La rândul său, N.N.D., l-a moștenit pe G.G., unul dintre cumpărătorii terenului revendicat, aspect probat cu certificatul de moștenitor nr. 973 din 22 decembrie 1971 eliberat de fostul Notariat de Stat Local al sectorului 2 București (fila 15 dosar fond).
Cu referire la notificarea și contestația formulată de recurenta N.A.L. se constată că potrivit certificatului de moștenitor nr. 47 din 14 iunie 2004 eliberat în condițiile arătate mai sus, această reclamantă, în calitate de fiică, a moștenit-o pe defuncta N.N.D., care, la rându-i, potrivit certificatului de moștenitor nr. 973 din 22 decembrie 1971, l-a moștenit pe fostul proprietar G.G.
Cu privire la notificarea și contestația formulată de recurenta R.M.E. se constată că această reclamantă, în calitate de nepoată de frate predecedat, a moștenit-o pe G.O., decedată la 19 martie 1991, aspect confirmat de certificatul de moștenitor nr. 1042 din 2 septembrie 1991 eliberat de fostul Notariat de Stat al Sectorului Agricol Ilfov (fila 20 dosar de fond). La rându-i, G.O. a fost una dintre moștenitoarele cumpărătorului G.G. potrivit datelor din certificatul de moștenitor nr. 973 din 22 decembrie 1971 eliberat de fostul Notariat de Stat al sectorului 2 București (fila 15 dosar de fond).
Constatând că toate cele trei reclamante-recurente se legitimează procesual activ și văzând că potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în cazul în care restituirea este cerută de mai multe persoane îndreptățite coproprietare a bunului imobil solicitat, dreptul de proprietate se constată sau se stabilește în cote părți ideale, potrivit dreptului comun, iar în conformitate cu alin. (2) al aceluiași articol, de prevederile prezentei legi beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite, recursurile au fost admise, cu consecința casării hotărârilor date în cauză și a reluării judecății asupra chestiunilor de fond ale procesului, la același tribunal.
← ICCJ. Decizia nr. 10197/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 10178/2005. Civil → |
---|