ICCJ. Decizia nr. 10191/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 10191
Dosar nr. 8902/2005
Şedinţa publică din 7 decembrie 2005
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj la data de 10 martie 2004, S.I. a solicitat anularea dispoziţiei nr. 347 din 5 februarie 2004 emisă de Primarul municipiului Cluj Napoca prin care i s-a respins notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001 şi restituirea în natură a imobilului situat în Cluj Napoca, înscris în C.F. Cluj nr.top 1667, lotizat cu două numere topografice noi, respectiv nr.top 1661/1, C.F. Cluj şi nr.top 1667/2, C.F. Cluj. În subsidiar, reclamantul a solicitat acordarea despăgubirilor legale pentru imobilul menţionat. A arătat că este singurul moştenitor al soţiei sale S.A., că au dobândit imobilul prin cumpărare conform contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 1 aprilie 1957 şi că acesta a fost trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 223/1974, prin Decizia Consiliului Popular judeţean Cluj nr. 478 din 4 noiembrie 1975, fără despăgubiri.
Prin sentinţa nr. 1440 din 2 iulie 2004, Tribunalul Cluj, secţia civilă, a admis în parte acţiunea reclamantului, a dispus anularea dispoziţiei atacate şi a obligat pârâtul Primarul municipiului Cluj Napoca să emită în favoarea reclamantului dispoziţie de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent. A respins cererea privind obligarea pârâtului la emiterea dispoziţiei pentru restituirea în natură a imobilului în litigiu. Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantul are calitatea de persoană îndreptăţită la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, imobilul, construcţie şi teren, în suprafaţă de 110 mp fiind vândut foştilor chiriaşi în baza Legii nr. 112/1995.
Apelul declarat de pârât împotriva hotărârii primei instanţe a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, prin Decizia nr. 312/A din 18 martie 2005. S-a reţinut de către instanţa de apel că a fost făcută de către reclamant proba depunerii actelor doveditoare ale dreptului de proprietate pretins cu privire la imobilul în litigiu o dată cu notificarea şi ulterior înăuntrul termenului prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001 (astfel cum a fost modificat). Instanţa de apel a constatat totodată că s-a făcut o judicioasă aplicare a dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, deţinătorul imobilului fiind obligat să facă reclamantului o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare procedurii reglementate de acest text de lege şi valorii imobilului trecut fără plată în proprietatea statului în baza Decretului nr. 223/1974, în prezent înstrăinat către o terţă persoană.
Împotriva deciziei pronunţată în apel a declarat recurs Primarul municipiului Cluj Napoca, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate. A arătat că statul a dobândit proprietatea asupra imobilului în litigiu în baza art. 2 alin. (1) din Decretul nr. 223/1974 conform Deciziei Comitetului Executiv al Consiliului Popular al judeţului Cluj nr. 478 din 4 noiembrie 1974 cu plata despăgubirilor legale, neputând fi reţinută culpa pârâtului pe considerentul că reclamantul nu şi-a încasat despăgubirile acordate. A precizat totodată că Decizia de trecere în proprietatea a imobilului în litigiu a fost emisă în baza unui act normativ în vigoare la acea dată, cu respectarea condiţiilor prevăzute de acest act normativ, motiv pentru care a trecut cu titlu în proprietatea statului. A invederat că în situaţia în care imobilul este preluat cu plata despăgubirilor legale aceasta nu este considerată abuzivă şi că a solicitat reclamantului să depună actele doveditoare ale dreptului de proprietate precum şi în cazul moştenitorilor cele care atestă această calitate.
Recursul este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
În cauza de faţă imobilul a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 223/1974 prin Decizia nr. 478/1975 a fostului Consiliu Popular Cluj.
Prin Decretul nr. 223/1974, cetăţenii români care părăseau ţara erau lipsiţi în mod arbitrar de un drept de proprietate care era recunoscut şi protejat atât pe plan intern, cât şi internaţional, astfel încât Decizia emisă în baza decretului era în contradicţie cu prevederile Constituţiei din 1965, cu dispoziţiile art. 480 şi art. 481 C. civ. şi cu tratatele şi convenţiile internaţionale la care România era parte şi prin urmare titlul statului nu este valabil constituit.
S-a reţinut de către instanţele de fond şi de apel că reclamantul a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, pârâtul nedovedind că actele necesare nu au fost depuse în termenul prevăzut de lege şi că reclamantul a încasat despăgubiri. Totodată, se reţine că pârâtul nu a făcut dovada că ar fi solicitat reclamantului prezentarea originalelor după actele doveditoare referitoare la proprietate şi la calitatea de moştenitor, în scopul verificării şi certificării lor, ori că a comunicat reclamantului că documentaţia depusă este insuficientă pentru fundamentarea deciziei de restituire.
Pe de altă parte, nici o probă a dosarului nu atestă că reclamantului i s-ar fi plătit despăgubiri, în această apărare a pârâtului, ca şi în cazul excepţiilor, sarcina probei îi revine acestuia, fiind împotriva logicii juridice să se pretindă reclamantului să facă proba negativă că nu a încasat suma.
Pentru aceste motive, recursul este nefondat urmând a fi respins în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
În baza art. 274 C. proc. civ., pârâtul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 RON către reclamant, justificate prin chitanţa nr. 83203011 din 9 noiembrie 2005 reprezentând plata onorariului avocaţial pentru redactarea întâmpinării formulată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj Napoca împotriva deciziei nr. 312/A din 18 martie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Obligă pe pârât la 1000 RON cheltuieli de judecată către reclamant.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 10266/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1019/2005. Civil → |
|---|
