ICCJ. Decizia nr. 10248/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 10248
Dosar nr. 16453/200.
Şedinţa publică din 8 decembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 1257/A din 10 iunie 2004 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, s-a admis apelul Primăriei municipiului Piteşti; s-a schimbat sentinţa civilă nr. 31 din 2 februarie 2004 a Tribunalului Argeş în sensul că s-a respins contestaţia împotriva dispoziţiei nr. 734/2003 privind respingerea notificării referitoare la despăgubirile băneşti.
În motivarea hotărârii sale, instanţa de apel, după ce a reţinut că primăria nu are calitate procesuală pasivă şi numai primarul, a avut în vedere, cu privire la fondul cauzei, că demolarea imobiliară nu s-a produs ca urmare a vreunui decret de expropriere, ci la cererea contestatoarei, care a pretins autorizaţie de demolare, precizând că terenul aferent construcţiei urma să treacă în proprietatea statului, condiţionat, însă, de atribuirea unui apartament cu trei camere pentru familia sa;
S-a mai ţinut cont de precizarea făcută de contestatoare în aceeaşi cerere de demolare în sensul că nu posedă autorizaţie de construcţie şi nici acte pentru teren.
În contextul prezentat s-a apreciat că trecerea la stat nu s-a făcut abuziv, ci la cerere.
Totodată s-a ţinut cont că nu a existat titlu nici pentru terenul aferent construcţiei, aşa încât contestatoarea nu are legitimare procesuală.
Împotriva susnumitei decizii a declarat recurs contestatoarea C.I.
Recurenta invocă în temeiul pct. 5 al art. 304 C. proc. civ. nulitatea deciziei cu privire la normele de procedură în sensul legitimării procesuale pasive a primăriei, căreia i se admite apelul, deşi nu are calitate să promoveze calea de atac; or, în cauză susţine că primăria nu are calitate pentru că: art. 41 C. proc. civ. prevede că „orice persoană care are folosinţa dreptului civil poate să fie parte în judecată"; art. 26 Decret nr. 31/1954 prevede că organele locale sunt persoane juridice în puterea legii; art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 10/2001 trebuiesc interpretate în sensul art. 35 din Decretul nr. 31/1954 potrivit căruia persoana juridică îşi exercită drepturile şi îşi îndeplineşte obligaţiile prin organele sale, actele juridice făcute de organele persoanei juridice sunt acte juridice ale persoanei însăşi, dacă au fost îndeplinite cu prilejul executării funcţiei lor, ceea ce confirmă regulile mandatului în temeiul art. 1532 C. civ.
Pe fond, recurenta susţine că imobilul a fost demolat conform fişei tehnice de autorizare a demolării, urmând a fi emis un decret de expropriere care nu a fost dat ulterior.
Precizează că nu s-a dovedit schimbul prin proba cu acte, preluarea, însă, apreciind-o ca abuzivă.
Deliberând, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat recursul pentru următoarele raţiuni:
Dacă legitimarea procesuală pasivă este discutabilă în sensul că strict formal ar fi trebuit să stea în cauză primarul, care a emis dispoziţia contestată, şi nu primăria, însă cum, aceasta din urmă, prin consiliul municipal, ca şi prin primar, îşi exercită unele prerogative instituite de Legea administraţiei şi, faţă de textele de lege invocate deja de recurentă, urmează că primăria poate sta în cauză, căci Legea nr. 10/2001 îi atribuie şi acesteia virtuala calitate de deţinător al imobilului, mod în care are rol distinct în procedura prevăzută la Capitolul III al legii menţionate.
Art. 23 alin. (4) din legea evocată indică obligaţia persoanei îndreptăţite a face dovada proprietăţii. Or, în speţă, se recunoaşte de însăşi recurenta-contestatoare asupra inexistenţei titlului asupra terenului, dar şi a vreunui decret de expropriere.
În asemenea condiţie ce rezultă din înscrisurile de la filele 10 şi 11 fond, contestatoarea nu poate fi persoana îndreptăţită la restituirea terenului sau construcţiei, ridicată fără autorizaţie, pentru care nu prezintă titlu, aceasta neavând calitate procesuală activă, demolarea imobilului executându-se la cererea sa, în lipsa titlurilor sale de proprietate şi ca justificare a demolării.
De aceea, nefiind întrunite cerinţele invocate ale pct. 5, dar şi 9 din art. 304 C. proc. civ., se va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatoarea C.I. împotriva deciziei civile nr. 1257/A din 10 iunie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 103/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1024/2005. Civil → |
|---|
