ICCJ. Decizia nr. 10302/2005. Civil. Drept de autor - drepturi băneşti. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 10302
Dosar nr. 4148 /2005
Şedinţa publică din 27 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 31 ianuarie 2001, reclamanţii: R.C., T.V. şi U.I. au chemat în judecată pe pârâta SC E. SA Botoşani, solicitând obligarea acesteia la plata sumelor actualizate din momentul rămânerii definitive a sentinţei civile nr. 48 din 14 aprilie 1999 a Tribunalului Botoşani şi până la achitarea lor efectivă, respectiv a sumei de 139.070.000 lei, a sumei de 5.500.000 lei şi a sumei de 234.000 lei, motivând că pârâta le-a plătit cu întârziere aceste sume abia în luna iulie 2001, deşi trebuia să le achite în anul 1999, sume ce rezultă din folosirea invenţiilor lor şi folosite în producţie de către pârâtă.
Ulterior reclamanţii au solicitat obligarea pârâtei la drepturi băneşti reprezentând 5 % şi 2 % din valoarea producţiei marfă vândută şi încasată de către pârâtă ca urmare a producerii şi vânzării aceloraşi produse pentru care ei au dreptul de autor al invenţiei pentru anii 1997-2000, precum şi până în anul 2003, întrucât aceasta s-a folosit în continuare de invenţia lor în fabricare şi vânzarea a 29 de produse.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că sunt titularii brevetului şi certificatului de invenţie nr. 110370/1997; al brevetului de invenţie nr. 110882; al brevetului de invenţie nr. 109683 şi al brevetului nr. 000548/1995, pârâta folosind în producţie şi fabricând unele produse protejate prin brevetele lor de invenţie şi a vândut produsele obţinând beneficii, astfel încât, potrivit Legii nr. 64/1991, aceasta trebuie să le plătească 7 % din valoarea producţiei marfă realizată cu aceste produse, fiind folosite aceste invenţii începând din anul 1994.
Mai arată reclamanţii că prin sentinţa civilă nr. 48 din 14 aprilie 1999 a Tribunalului Botoşani, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 9 din 16 mai 2000 a Curţii de Apel Suceava, a fost admisă în parte acţiunea lor şi a fost obligată pârâta să plătească pentru fiecare brevet de invenţie sumele de bani stabilite prin raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de expertul B.L., în total 139.070.000 lei, plus 5.500.000 lei cheltuieli de judecată (aferente perioadei 1994-1997).
Brevetele de invenţie reţinute de instanţă prin sentinţa menţionată sunt: nr. 110370; nr. 110382/B/1996; nr. 96708/1998; nr. 109683/1995 şi nr. 0005548/1995, iar suma acordată reprezintă drepturi de autor datorate titularilor pentru exploatarea de către pârâtă a 29 de produse dublu protejate de brevetele de invenţie menţionate şi de certificat.
Au mai menţionat că suma de 139.070.000 lei a fost calculată la data de 9 decembrie 1999 de către expert, însă pârâta a refuzat să execute hotărârea de bună-voie, situaţie în care se impune reactualizarea acestei sume, precum şi a sumei de 5.500.000 lei cheltuieli de judecată la care a fost obligată prin sentinţa civilă nr. 48/1999, precum şi a sumei de 234.000 lei cheltuieli de judecată la care a fost obligată prin sentinţa civilă nr. 3227 din 6 aprilie 2001.
Ulterior, la data de 31 iulie 2001, sentinţa civilă nr. 48/1999 a fost executată, suma de 139.070.000 lei fiind ridicată de reclamanţi din contul pârâtei.
În fine, reclamanţii mai arată că pârâta le datorează procentul de 7 % din valoarea producţiei vândute şi încasată de pe urma exploatării produselor protejate de brevetele de invenţie şi model în perioada 1997-2003 (ulterioară sentinţei civile nr. 48/1999).
În timpul procesului a decedat reclamantul U.I., fiind introduşi în cauză moştenitorii acestuia, U.T. şi U.M.
Pârâta SC E. SA a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâtă şi SC E. SA Botoşani, motivând că din anul 1999 s-a divizat şi a predat o parte din patrimoniu acesteia din urmă şi că şi aceasta ar fi folosit şi beneficiat de pe urma invenţiilor făcute de reclamanţi, astfel că urmează a răspunde şi a-i despăgubi.
Pârâta SC E. SA Botoşani a formulat cerere reconvenţională solicitând obligarea reclamanţilor la daune constând în cheltuielile făcute de ea cu aplicarea în producţie a invenţiilor reclamanţilor, întrucât aceste cheltuieli nu s-au amortizat şi nu s-au recuperat, cerere pentru care nu a propus probe.
Fiind astfel investit, Tribunalul Botoşani, secţia civilă, prin sentinţa nr. 498 din 13 iulie 2004, a admis în parte acţiunea reclamanţilor şi în consecinţă:
A obligat pe pârâta SC E. SA Botoşani să achite reclamanţilor suma totală de 204.600.416 lei reprezentând actualizarea sumelor de 139.070.000, de 5.500.000 lei şi de 234.000 lei de la data rămânerii definitive a sentinţei civile nr. 48/1999, respectiv 16 mai 2000 şi până la achitarea debitului la 31 iulie 2001.
A obligat pe pârâta SC E. SA Botoşani să plătească reclamantului B.C. suma de 227.951.039 lei; reclamantului T.V. suma de 209.787.911 lei şi reclamanţilor U.T. şi U.M. (moştenitorii reclamantului U.I.) suma de 209.787.911 lei, reprezentând contravaloarea drepturilor băneşti ce li se cuvin din invenţie ca urmare a folosirii, fabricării şi vânzării produselor de către pârâtă pe baza invenţiilor brevetate de aceştia şi cedate sub licenţă protejată, pe perioada 1997-2003.
A obligat pe pârâta SC E. SA Botoşani la 6.800.000 lei cheltuieli de judecată către reclamanţi.
A respins ca nefondată cererea reconvenţională formulată de pârâta SC E. SA Botoşani.
A fost respinsă acţiunea faţă de SC E. SA Botoşani.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în privinţa primului capăt de cerere, că sentinţa civilă nr. 48 din 14 aprilie 1999 a Tribunalului Botoşani a rămas definitivă la 16 mai 2000 prin respingerea apelului declarat împotriva ei de către pârâtă la Curtea de Apel Suceava, iar la 14 iulie 1000 a fost investită cu formulă executorie în vederea punerii ei în executare.
Deşi reclamanţii s-au adresat pârâtei în luna iulie 2000 pentru a li se achita drepturile băneşti, aceasta le-a achitat cu întârziere abia în luna iulie 2001, aşa încât, pentru întârziere au dreptul la reactualizarea acestor sume conform expertizei efectuată de expertul M.C.
S-a reţinut culpa pârâtei pentru neachitarea sumelor la timp prin refuzul acesteia de a executa sentinţa civilă nr. 48/1999.
Referitor la capătul al doilea de cerere privind drepturile băneşti rezultând din folosirea invenţiilor reclamanţilor la fabricarea unor piese şi comercializarea lor; instanţa de fond a reţinut că pârâta a fabricat unele produse electrice în perioada 1997-2003 pe baza invenţiilor brevetate de reclamanţi, aşa încât, în baza art. 37 din Legea nr. 64/1991, aceştia pot beneficia de drepturi patrimoniale stabilite pe bază de contract încheiat între părţi, iar acesta drepturi se stabilesc în funcţie de efectele economice rezultate din exploatarea brevetelor şi a aportului economic al invenţiilor.
Soluţia primei instanţe a fost confirmată de Curtea de Apel Suceava care, prin Decizia civilă nr. 2922 din 10 decembrie 2004, a respins ca nefondat apelul pârâtei SC E. SA Botoşani.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, a declarat recurs pârâta SC E. SA Botoşani (în prezent G.F. E. SA), invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 9 şi 10 C. proc. civ.
Prima critică vizează încălcarea prevederilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ. Se susţine că Decizia atacată nu este motivată în fapt, respectiv nu arată de ce a acordat reclamanţilor drepturi rezultând din folosirea brevetelor la fabricarea a 29 de produse, când în realitate expertiza tehnică efectuată în cauză a concluzionat că pârâta-recurentă a folosit aceste brevete de invenţie numai la fabricarea a 14 produse.
Mai susţine că instanţa nu s-a pronunţat asupra unei dovezi hotărâtoare în dezlegarea pricinii, respectiv a raportului de expertiză tehnică în proprietate industrială care se referă la utilizarea brevetelor reclamanţilor la fabricarea a numai 14 produse din cele 29 indicate de reclamanţi.
Se mai susţine că în mod greşit s-a respins excepţia prescrierii dreptului la acţiune al reclamanţilor, instanţa de fond ca şi instanţa de apel încălcând prevederile art. 16 lit. b) din Decretul nr. 167/1958.
Susţine că instanţa de fond, a cărei hotărâre a fost confirmată de instanţă de apel, a obligat-o la drepturi băneşti ce s-ar fi cuvenit reclamanţilor pentru anul 1997, deşi dreptul reclamanţilor pentru anul 1997, deşi dreptul reclamanţilor la acţiune era prescris la data introducerii acţiunii (31 ianuarie 2001).
În fine, prin ultima critică se susţine că instanţa de fond a acordat reclamanţilor mai mult decât au cerut, respectiv actualizarea sumei datorate conform sentinţei nr. 48/1999 a Tribunalului Botoşani, deşi aceştia au renunţat la acest capăt de cerere.
Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Conform art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie hotărăşte asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite.
În speţă, împrejurările de fapt nu au fost deplin stabilite, în condiţiile în care instanţele nu au verificat apărarea constantă a pârâtei-recurente în sensul că în perioada 1997-2003 a folosit revendicările brevetate de reclamanţi la fabricarea doar a 14 produse din cele 29 de produse menţionate de reclamanţi în anexa 1 la cererea introductivă de instanţă.
În acest sens pârâta a depus la dosar lista cu produsele pe care sunt aplicate revendicări din brevetele de invenţii (dosar 748 volumul III, din care rezultă că sunt 14 produse).
În cauză, instanţa de fond a admis pentru reclamanţi o expertiză contabilă având ca obiectiv actualizarea sumelor acordate reclamanţilor prin sentinţa civilă nr. 48/1999 a Tribunalului Botoşani, dar şi calcularea drepturilor băneşti cuvenite reclamanţilor pentru invenţia folosită de pârâtă în perioada ianuarie 1997-2003 prin aplicarea coeficientului de 7 % din valoarea producţiei marfă vândută şi încasată în ceea ce priveşte produsele fabricate sub licenţă şi potrivit brevetului respectiv.
Această expertiză a fost efectuată de expertul M.C.
Pentru pârâtă, instanţa a admis o expertiză de specialitate în proprietate industrială, care să stabilească pentru care din produse se utilizează soluţiile brevetate de reclamanţi. Expertul P.D. (dosar vol. II) a concluzionat că pârâta utilizează soluţiile brevetate de reclamanţi pentru 14 produse indicate în adresa pârâtei nr. 2982 din 8 mai 2003.
La data de 2 iunie 2004 Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci a comunicat că expertul P.D. nu are nici calitatea şi nici competenţa de a realiza expertize de specialitate în domeniul Proprietăţii Industriale, deoarece este angajat O.S.I.M., calitate incompatibilă cu cea de expert.
Expertul M.C. a calculat drepturile băneşti ce se cuvin reclamanţilor pentru invenţiile şi modelele industriale folosite de pârâtă în perioada 1997-decembrie 2003, actualizate (sume avute în vedere de cele două instanţe), expertul apreciind că reclamanţii vor trebui să dovedească că pârâta a folosit pe perioada menţionată brevetele lor şi pentru diferenţa de produse de la 14 la 29.
Având în vedere contradicţia dintre cele două expertize efectuate, precum şi concluziile expertului M.C. care, deşi a constatat că pârâta a folosit revendicările brevetate de reclamanţii numai la fabricarea unui număr de 14 produse din cele 29, dar la calcul are în vedere cele 29 de produse, instanţa de apel, ca instanţă de control judiciar, în temeiul dispoziţiilor art. 129 C. proc. civ., era obligată să pună în discuţia părţilor administrarea altei expertize care să răspundă acestor contradicţii.
Cum, în speţă, nu s-a procedat în acest fel, instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nelegală.
Drept urmare, pentru considerentele arătate, recursul declarat în cauză urmează a fi admis, se va casa Decizia atacată şi se va trimite cauza spre rejudecarea apelului la aceeaşi instanţă.
Cu prilejul rejudecării, instanţa de apel va ordona o nouă expertiză în proprietate industrială care să răspundă dacă în perioada 1997-2003 pârâta a folosit revendicările brevetate de reclamanţi (inclusiv desenele industriale obiect al protecţiei oferite de Certificatul nr. 000548) numai la fabricarea unui număr de 14 produse şi care sunt acelea, sau a unui număr de 29 de produse.
De asemenea, instanţa va ordona şi o altă expertiză contabilă sau eventual va cere aceluiaşi expert M.C. să precizeze dacă la stabilirea drepturilor băneşti a avut în vedere cele 14 produse (aşa cum se deduce din raportul său de expertiză) sau 29 de produse, iar în situaţia în care le-a avut în vedere pe acestea din urmă, să calculeze drepturile băneşti cuvenite reclamanţilor din folosirea de către pârâtă a doar 14 produse.
Cu prilejul rejudecării, instanţa va avea în vedere excepţia invocată de pârâtă privind prescripţia dreptului reclamanţilor la acţiune referitor la drepturile băneşti solicitate pentru anul 1997.
De asemenea, instanţa va analiza dacă renunţarea reclamantului R.C. la judecarea primului capăt de cerere (actualizarea sumelor decurgând din sentinţa civilă nr. 48/1999 a Tribunalului Botoşani) consemnată în încheierea de şedinţă de la 12 septembrie 2001 produce efecte juridice în raport de art. 246 C. proc. civ. şi dacă reclamantul R.C. a avut mandat special din partea celorlalţi reclamanţi de a renunţa pentru aceştia la judecata primului capăt de cerere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC E. SA Botoşani (G.F. E. SA Botoşani) împotriva deciziei civile nr. 2922 din 10 decembrie 2004 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe, pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 10462/2005. Civil. încheiere de declinare... | ICCJ. Decizia nr. 1021/2005. Civil. Constatare nulitate absoluta... → |
|---|
