ICCJ. Decizia nr. 10309/2005. Civil. încheiere de declinare competenţă materială. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 10309
Dosar nr. 8650/2005
Şedinţa publică din 8 decembrie 2005
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Judecătoria sectorului 1 Bucureşti prin sentinţa civilă nr. 8193 din 20 octombrie 2004 a admis acţiunea principală formulată de reclamanţii D.I. şi D.G.C. împotriva pârâţilor G.I.G., Prefectura municipiului Bucureşti şi Comisia pentru aplicarea legii fondului funciar a sectorului 1 Bucureşti. A dispus revocarea contractului de donaţie autentificat sub nr. 132 din 11 martie 1998 şi restituirea în deplină proprietate a imobilului situat în Bucureşti. A fost anulat titlul de proprietate nr. 17878 din 22 martie 1999 eliberat de Prefectura municipiului Bucureşti. A fost respinsă cererea de obligare a Prefecturii municipiului Bucureşti la eliberarea unui nou titlu de proprietate. Au fost respinse cererea reconvenţională şi cererile de intervenţie principală şi accesorie formulate de G.C.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Prefectura municipiului Bucureşti, G.I.G. şi G.C.
Curtea de Apel Bucureşti, prin încheierea din 3 mai 2005 a calificat calea de atac ca fiind recurs şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Instanţa a reţinut că obiectul cererii principale reprezintă revocarea unui act juridic, contractul de donaţie privind un imobil, cu o valoare de 25.000.000 lei, astfel încât conform art. 2821 C. proc. civ. nu sunt supuse apelului hotărârile pronunţate în primă instanţă în litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs G.I.G. şi G.C.
Se susţine, în esenţă, că acţiunea are mai multe capete de cerere şi că hotărârea judecătoriei este supusă căii de atac a apelului şi a recursului, capetele de cerere diferite neputând fi disjunse.
Recursul se priveşte nefondat.
Obiectul principal al acţiunii reclamanţilor îl constituie revocarea unui contract de donaţie şi restituirea în proprietate a imobilului ce a format obiectul contractului, imobil în valoare de sub 1 miliard de lei.
Competenţa instanţei precum şi implicit căile de atac sunt determinate de obiectul principal al acţiunii sau cu cererile accesorii şi incidente (art. 17 C. proc. civ.).
Instanţa, prin încheierea atacată a aplicat corect atât prevederile ar. 17 cât şi cele ale art. 2821 C. proc. civ., a calificat calea de atac ca fiind recurs nu apel şi a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti, competent să soluţioneze calea de atac (recursul) împotriva unei sentinţe pronunţate de judecătorie [art. 299 alin. (2) C. proc. civ.].
Astfel fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de G.I.G. şi G.C. împotriva încheierii din 3 mai 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 decembrie 2005.
← ICCJ. Decizia nr. 10768/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 10314/2005. Civil. Revizuire → |
---|