ICCJ. Decizia nr. 10304/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 11 iulie 2001 I.G. a contestat decizia nr. 137/2001 emisă de Spitalul Sf. Spiridon Brăila, solicitând anularea acesteia și restituirea în natură a imobilului situat în comuna Viziru, compus din construcție și teren în suprafață de 2.328 mp.
După un prim ciclu procesual, prin sentința civilă nr. 256 din 14 martie 2004 a Tribunalului Brăila a fost admisă contestația celei în cauză, dispunându-se desființarea deciziei nr. 137/2001 și obligarea Primăriei comunei Viziru de a restitui în natură imobilul solicitat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere că reclamanta este moștenitoare testamentară a defuncților D.L.I. și D.V. și că imobilul în litigiu, proprietatea acestora a fost preluat fără titlul valabil.
în baza proceselor verbale din 23 ianuarie 1954 și 15 decembrie 1953 s-a reținut și că în spațiul în litigiu nu funcționează unități bugetare de sănătate, ci cabinetul medicului de familie, cât și farmacia privată din comună. Ca atare, nu sunt aplicabile prevederile art. 16 din Legea nr. 10/2001.
Apelul declarat de Consiliul Local al comunei Viziru împotriva acestei sentinței a fost admis prin decizia nr. 1207 din 15 septembrie 2004 a Curții de Apel Galați, secția civilă, prin care a fost schimbată în tot sentința, fiind respinsă ca nefondată contestația formulată. Au fost admise și cererile de intervenție în interesul pârâtului formulate de Cabinetul medical dr. M.A.C.
S-a reținut în esență că, imobilul în litigiu a fost preluat de stat cu respectarea actelor normative și prevederilor constituționale în vigoare la data naționalizării, deci cu titlul valabil. Ca urmare, bunul solicitat intră sub incidența dispozițiilor art. 16 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001, întrucât este ocupat de unități sanitare de sănătate și ca atare nu este posibilă restituirea în natură.
împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recursul de față în condițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ., solicitând casarea ei și menținerea sentinței.
Se susține că în mod eronat instanța de apel a reținut că imobilul a fost preluat de stat cu titlu valabil și că în situația preluării abuzive nu era posibilă includerea lui în domeniul public. De asemenea se arată în motivarea recursului că imobilul nu este utilizat de către unități sanitare aflate în subordinea Ministerului Sănătății și Familiei și care poate fi restituit în condițiile art. 16 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Recursul este întemeiat.
Instanța de apel a reținut greșit incidența în cauză a prevederilor art. 16 din Legea nr. 10/2001, în vigoare la data judecării cauzei în apel, în sensul cărora nu era posibilă restituirea în natură a imobilelor ocupate de unități bugetare din sănătate, ci numai acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, având în vedere că imobilul a fost preluat de către stat cu titlu valabil.
Această din urmă constatare este eronată, pentru că nu există un titlu de preluare a imobilului la data deposedării proprietarului, anume în anul 1950, când D.L. a fost arestat. în plus, cele două procese verbale de preluare din anii 1953, 1954 (filele 11, 12 dosar fond) nu numai că sunt ulterioare preluării efective a imobilului, care era utilizat și ca locuință, nu numai ca farmacie, dar sunt întocmite pe numele altei persoane, C.I.
Prin urmare, nu există în cauză dovezi care să ateste preluarea bunului de la adevăratul proprietar, astfel că în mod eronat instanța de apel a hotărât în sensul arătat.
Dimpotrivă este temeinică și legală soluția adoptată de instanța de fond, care a reținut corect că imobilul în litigiu a fost preluat fără titlu și ca atare este supus restituirii în natură conform art. 1 și art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001.
Tot astfel, în apel s-a făcut și o greșită aplicare a prevederilor art. 16 din Legea nr. 10/2001, în vigoare la data judecării cauzei, întrucât urmare aplicării H.G. nr. 866/2002 imobilul în litigiu a fost trecut din patrimoniul deținătorului Spitalului de Urgență Sf. Spiridon în patrimoniul Primăriei Viziru, fiind utilizat drept cabinet pentru medicul de familie și farmacia privată din comună. Ca atare, nu se încadrează în categoria imobilelor ocupate de unități bugetare din sănătate.
Oricum, aceste prevederi nu mai sunt în vigoare, fiind modificate prin Legea nr. 247 din 22 iulie 2005 privind reforma în domeniul proprietății, în sensul cărora restituirea în natură este efectiv regula în ceea ce privește imobilele preluate în mod abuziv de stat.
Așa fiind, recursul de față a fost admis conform art. 312 coroborat cu art. 314 C. proc. civ. și a fost casată decizia recurată, a fost respins apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței, cu consecința menținerii acestei hotărâri a instanței de fond. Totodată au fost respinse cererile de intervenție în interesul pârâtei formulate în apel de Cabinetul medical individual Dr. G.C. și Cabinetul medical individual Dr. M.A.C., pentru aceleași considerente, în raport de care au fost înlăturate susținerile pârâtei.
| ← ICCJ. Decizia nr. 10351/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 10299/2005. Civil → |
|---|
