ICCJ. Decizia nr. 10361/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 10361
Dosar nr. 8745/2005
Şedinţa publică din 9 decembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamanta D.E., a chemat în judecată Primarul Municipiului Timişoara, solicitând anularea Dispoziţiei nr. 1671 din 27 aprilie 2004 emisă de acesta, şi constatarea dreptului la despăgubiri băneşti, condiţionat de restituirea actualizată a contravalorii construcţiei preluată de Statul Român, în baza Decretului nr. 223/1974.
Tribunalul Timiş, prin sentinţa civilă nr. 1557 din 15 decembrie 2004, a admis în parte acţiunea, a anulat dispoziţia nr. 1671 din 27 iulie 2004 emisă de Primarul Municipiului Timişoara privind respingerea notificării referitoare la imobilul situat în Timişoara . A mai obligat Primarul Municipiului Timişoara să statueze asupra notificării printr-o nouă dispoziţie motivată, în coordonatele fixate de art. 19 alin. (2) şi (4), art. 11 alin. (1) teza II-a şi alin. (7) din Legea nr. 10/2001; a respins petitul privind acordarea de despăgubiri băneşti ca măsură reparatorie în echivalent.
S-a reţinut pentru aceasta că:
Imobilul a intrat în proprietatea statului în baza Decretului nr. 223/1974, cu plată, iar notificarea adresată în baza Legii nr. 10/2001, pentru restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri băneşti, a fost respinsă reţinându-se că imobilul nu a fost preluat abuziv.
Dispoziţia art. 1.4 lit. B) din HG nr. 498/2003 este nelegală, în raport de prevederile art. 2 lit. g) din Legea nr. 10/2001 şi art. 6 alin. (3) din Legea nr. 213/1998.
Prin Decizia civilă nr. 955 din 19 aprilie 2005 Curtea de Apel Timişoara, a respins apelurile declarate de Primarul Municipiului Timişoara şi de către reclamanta D.E. împotriva sentinţei civile nr. 1557 din 15 decembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Timiş.
Pentru a hotărî astfel, referitor la apelul pârâtului, instanţa de apel, şi-a însuşit considerentele hotărârii de fond, prin care s-a stabilit nelegalitatea dispoziţiilor cuprinse în art. 1.4 B din HG nr. 498/2003, întrucât organul executiv şi-a depăşit atribuţiile, intrând în sfera legislativă, norma în discuţie fiind de natură a modifica dispoziţiile art. 2 lit. g) din Legea nr. 10/2001 şi art. 6 alin. (3) din Legea nr. 213/1998.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Primarul Municipiului Timişoara şi Consiliul Local al Municipiului Timişoara, invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs se susţine în esenţă că, raportat la dispoziţiile Legii nr. 10/2001 şi Normelor Metodologice de aplicare, art. 1.4 lit. B) din HG nr. 498/2003, preluarea imobilului nu s-a făcut abuziv.
Recursul nu este întemeiat.
Este adevărat că imobilul a trecut în proprietatea statului, în temeiul prevederilor Decretului nr. 223/1974, urmare plecării definitive din ţară a contestatoarei şi în schimbul unei despăgubiri.
Corect însă, prin hotărârea atacată, în speţă, a fost înlăturată aplicabilitatea, într-o asemenea situaţie, a prevederilor art. 1.4 lit. b) din HG nr. 498/2003 referitoare la Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Aceasta, desigur, şi în considerarea chiar a celor prevăzute în aceleaşi norme, conform cărora, în executarea legii, se va avea în vedere respectarea reglementărilor referitoare la proprietate cu privire la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi a protocoalelor adiţionale la această convenţie, relevanţă deosebită având în acest sens, respectarea exigenţelor pct. 1 din Primul protocol adiţional.
Nu mai puţin, s-a avut astfel în vedere spiritul şi raţiunea însăşi a legii, guvernată explicit de principiile prevalenţei restituirii în natură, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1), art. 7 şi art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Aşadar, instanţa a dat o interpretare corectă a dispoziţiilor legale incidente, stabilind că preluarea imobilului a fost abuzivă, potrivit art. 2 lit. g) din Legea nr. 10/2001.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Primarul Municipiului Timişoara şi Consiliul Local al Municipiului Timişoara împotriva deciziei nr. 955/A din 19 aprilie 2005 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1040/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 10362/2005. Civil → |
|---|
