ICCJ. Decizia nr. 10362/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 10362
Dosar nr. 9371/200.
Şedinţa publică din 9 decembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 31 martie 2004 reclamantul O.M.I. a formulat contestaţie împotriva Dispoziţiei Primarului General al Municipiului Bucureşti nr. 2134 din 16 decembrie 2003, prin care a fost respinsă notificarea formulată cu privire la restituirea imobilului situat în Bucureşti, solicitând restituirea în natură sau în echivalent.
În motivarea contestaţiei a arătat că în baza actului de donaţie autentificat sub nr. 1472 din 16 februarie 1972 la fostul notariat de Stat sector 2 Bucureşti, este proprietarul imobilului menţionat, preluat abuziv de către stat în baza Decretului nr. 223/1974 şi că a depus titlul de proprietate privind imobilul şi nu avea de ce să facă dovada calităţii de moştenitor, întrucât, bunul a fost proprietatea sa.
Fiind astfel învestit, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV a civilă, a respins contestaţia ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că la data emiterii dispoziţiei atacate, reclamantul nu făcuse dovada dreptului de proprietate asupra imobilului solicitat, aşa încât, în mod corect i-a fost respinsă notificarea.
Prin Decizia nr. 866 din 11 mai 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă, a admis apelul formulat de reclamant, a schimbat în tot sentinţa tribunalului în sensul că a admis în parte acţiunea şi a obligat pe intimata Primăria Municipiului Bucureşti, prin Primarul General, să emită decizie motivată, având în vedere faptul că actul de proprietate a fost depus în termen.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, a declarat recurs Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, susţinând că aceasta este nelegală, în condiţiile în care, la data emiterii deciziei de respingere a notificării reclamantul nu făcuse dovada dreptului de proprietate asupra imobilului solicitat conform art. 22 din Legea nr. 10/2001, iar potrivit articolului unic, alin. (2) din OUG nr. 10/2003 „în toate cazurile actele depuse sau invocate de persoana îndreptăţită după expirarea termenului prevăzut la alin. (1), nu mai pot fi admise ca probe pentru soluţionarea cauzei".
Recursul este nefondat.
Din actele dosarului rezultă că reclamantul a formulat notificare către Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, pentru restituirea în natură a imobilului situat în Bucureşti, la data de 12 februarie 2002.
Prin referatul Primăriei Municipiului Bucureşti, serviciul pentru aplicarea Legii 10/2001, de la data de 6 noiembrie 2003, s-a respins cererea pentru lipsa actelor doveditoare conform art. 22 din Legea nr. 10/2001 şi HG nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001.
Titlul de proprietate al reclamantului îl constituie actul de donaţie emis de fostul Notariat de Stat Local al sectorului 2 Bucureşti la data de 16 februarie 1972 şi înregistrat la nr. 1472.
Cum din notificarea depusă la data de 12 februarie 2002 rezultă că a fost depus actul de proprietate ce demonstrează dreptul de proprietate al reclamantului, cu privire la imobilul solicitat în mod just instanţa de apel a considerat că în speţă au fost îndeplinite cerinţele art. 22 din Legea nr. 10/2001 şi a admis în parte contestaţia.
De aceea, în raport de considerentele reiterate, recursul declarat în cauză se priveşte ca nefondat şi urmează a fi respins în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Municipiul Bucureşti, prin Primar General, împotriva deciziei 866 din 11 mai 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 9 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 10361/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1035/2005. Civil → |
|---|
