ICCJ. Decizia nr. 10365/2005. Civil. Restituire metale preţioase. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 10365
Dosar nr. 9691/2005
Şedinţa publică din 9 decembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 28 august 2003 reclamanţii F.K.R. şi R.K.G., în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, au solicitat restituirea obiectelor din metale preţioase ridicate în mod abuziv de la tatăl lor F.R., care se mai află în custodia B.N.R. şi obligarea la plata despăgubirilor conform legii, pentru obiectele care nu se mai află în fiinţă.
Tribunalul Sibiu, investit cu soluţionarea cererii prin declinarea competenţei de către Judecătoria Sibiu, prin sentinţa civilă nr. 573 din 1 iulie 2004:
- a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active, invocată de pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Banca Naţională a României;
- a admis în parte acţiunea în contradictoriu cu Banca Naţională a României şi în consecinţă:
- a obligat pârâta să restituie reclamanţilor obiectele din metale preţioase identificate la poziţiile 46 şi 47 din inventarul nr. 7345 din 29 octombrie 1960 şi anume: un inel platină nemarcat, format rotund cu un brilliant de 1,20 kt. brut 2,40 gr şi un inel aur de la 14 kt. nemarcat, format rotund cu un brilliant de 1,25 kt. 2,80 gr;
- a obligat pârâta să plătească reclamanţilor contravaloarea metalului preţios fin conţinut de obiecte cuprinse în acelaşi inventar, care nu se mai regăsesc fizic în tezaurul B.N.R., S.M.B., calculată la preţul practicat de B.N.R. la data plăţii şi anume: 544,92 gr aur fin, 11,04 gr argint fin şi 0,38 gr. platină fină, precum şi contravaloarea pietrelor preţioase montate în aceste obiecte;
- a respins celelalte capete de cerere;
- a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Ministerul Finanţelor Publice şi, în consecinţă, a respins acţiunea în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice.
S-a reţinut că:
Reclamanţii sunt fiii defunctului F.R. care, prin sentinţa penală nr. 33/1959 a Tribunalului Popular Sibiu, a fost condamnat pentru infracţiunile de deţinere şi nepredare aur brut, prevăzute de Legea nr. 284/1947 şi deţinere de bijuterii din aur, cu scop de eludare a Legii nr. 658/1966, dispunându-se confiscarea în favoarea statului a obiectelor evidenţiate în inventarul 7345/1960.
Prin sentinţa penală nr. 963/1965, a fost condamnat pentru complicitate la infracţiunea de contrabandă şi pentru trafic de metale şi pietre preţioase, valută, dispunându-se confiscarea totală a averii, obiectele confiscate fiind evidenţiate în inventarul nr. 14493/1965.
Scopul urmărit de inculpat a fost acela de a-şi proteja averea faţă de efectele Legii nr. 284/1947, care era un act normativ neconstituţional, în raport de Constituţia din 1923, 1948 şi respectiv 1952, preluarea obiectelor având deci un caracter abuziv.
Referitor la cele 10 lingouri confiscate, în temeiul sentinţei penale nr. 633/1959, s-a stabilit că nu erau din aur, ci dintr-un aliaj asemănător.
Prin Decizia civilă nr. 656 din 6 mai 2005, Curtea de Apel Alba Iulia, a respins apelurile formulate de reclamanţi şi de B.N.R. împotriva sentinţei civile nr. 573/2004 pronunţată de Tribunalul Sibiu.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele, referitor, în ce interesează, la apelul reclamanţilor:
În mod judicios s-a admis doar cererea apelanţilor de restituire, respectiv de plată a contravalorii obiectelor din metale preţioase identificate prin inventarul nr. 7345/1960, deoarece doar confiscarea acestora poate fi încadrată în categoria evidentă a preluărilor abuzive, aşa cum este ea reglementată prin OUG nr. 190/2000 cu modificările aduse prin Legea nr. 591 din 15 decembrie 2004.
Respingerea cererii privind restituirea bijuteriilor sau a contravalorii celor confiscate şi identificate în inventarul nr. 14493/1965, este întemeiată, în condiţiile în care actele normative în baza cărora s-a procedat la confiscarea obiectelor, nu sunt cuprinse în lista de la art. 26 alin. (1) pct. 2 introdus prin Legea nr. 591/2004, context în care se putea discuta despre o preluare abuzivă.
Obligarea B.N.R. la plata contravalorii cantităţilor de metale fine preţioase este deci una corectă.
Cantitatea pretinsă în cererea de apel, respectiv 1281,79 gr. aur, 13,8 gr. argint şi 1,9 gr. platină este cea brută, dispoziţiile art. 39 alin. (2) din HG nr. 1344/2003 fiind clare în acest sens. Corectă este şi dispoziţia referitoare la plata contravalorii metalelor preţioase, potrivit art. 39 alin. (3) din Normele metodologice de aplicare a OUG nr. 190/2000 care prevăd că, pentru pietrele preţioase ce nu se mai regăsesc fizic, urmează a se plăti contravaloarea acestora, calculată conform preţului de evidenţă al B.N.R. la data plăţii.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii, întemeindu-l pe motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., susţinându-se că:
- hotărârea a fost pronunţată cu interpretarea eronată a dispoziţiilor legale, respectiv OUG nr. 190/2000 şi Legea nr. 591/2004 şi de asemenea, cu o motivare străină cauzei şi o apreciere greşită a probatoriului administrat, cu privire la caracterul abuziv al confiscării metalelor preţioase, ajungându-se astfel la inaplicabilitatea legii de restituire.
În ce priveşte cuantumul metalelor preţioase, eronat s-a dispus obligarea pârâtei la plata contravalorii cantităţii respective, din probe rezultând o cantitate mai mare, iar referitor la petrele preţioase trebuia să se dispună obligarea la plata contravalorii nu general ci individual, cu valoarea distinctă pentru fiecare fel de piatră preţioasă.
Recursul nu este întemeiat.
Sub un prim aspect, din considerentele hotărârii atacate, rezultă cu prisosinţă că aceasta este motivată corespunzător şi în sprijinul soluţiei date conform cadrului procesual fixat.
Referitor la susţinerea că s-a făcut o greşită apreciere a probatoriului administrat, inclusiv în ce priveşte cantitatea metalelor preţioase, sau a pietrelor preţioase, aceasta este o problemă de eventuală netemeinicie a hotărârii, care în prezent nu mai poate fi abordată în această fază de judecată, prevederile art. 304 pct. 10, 11 C. proc. civ. care reglementau un asemenea motiv de casare, fiind în prezent abrogate.
Nici motivul de recurs privind greşita aplicare a legii, în această materie nu poate fi primit.
OUG nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase şi a pietrelor preţioase în România, a fost completată şi modificată prin Legea nr. 591/2004 publicată în M. Of. nr. 1224 din 20 decembrie 2004 ale cărei dispoziţii deci, erau incidente la data judecăţii. Ca atare, nu se poate vorbi de o încălcare a principiului neretroactivităţii legii, raportat la data introducerii acţiunii, câtă vreme, legea respectivă cuprinde norme ce reglementează, în această materie, regimul juridic şi posibilitatea de restituire a metalelor şi pietrelor preţioase.
Aşa fiind, legal s-a făcut aplicarea prevederilor OUG nr. 190/2000, astfel cum a fost modificată şi completată, inclusiv în ce priveşte stabilirea caracterului abuziv al preluării, cu referire la prevederile art. 26 potrivit cărora, prin preluarea abuzivă se înţelege preluarea efectuată în baza actelor normative acolo arătate.
Cum în lista de la art. 26 alin. (12), introdus prin Legea nr. 591/2004, nu se regăsesc actele normative în baza cărora s-a făcut confiscarea bijuteriilor identificate prin inventarul nr. 14493/1965, corect s-a apreciat asupra caracterului preluării.
Mai departe, chiar trecând peste faptul că, anumite chestiuni, mai sus menţionate apar ca fiind aspecte de netemeinicie a hotărârii atacate, este de observat că, referitor la cantităţile de metale fine preţioase, la plata contravalorii cărora s-a dispus, acestea sunt corecte, raportat la dispoziţiile art. 39 alin. (2) din HG nr. 1344/2003, după cum, în conformitate cu alin. (3) al aceluiaşi text, corect s-a dispus în modalitatea arătată şi în ce priveşte plata contravalorii pietrelor preţioase.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanţii F.K.R. şi R.K.G. împotriva deciziei civile nr. 656/A din 6 mai 2005 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 decembrie2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 10461/2005. Civil. încheiere de declinare... | ICCJ. Decizia nr. 10306/2005. Civil. încheiere de şedinţă. Recurs → |
|---|
