ICCJ. Decizia nr. 1046/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1046.
Dosar nr. 11254/200.
Şedinţa publică din 12 decembrie 2005
Asupra recursurilor civile de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 6 mai 2004 pe rolul Tribunalului Bucureşti, reclamanta SC M.L. SA a solicitat, în contradictoriu cu O.S.I.M., decăderea pârâtei SC R.D. SA din drepturile conferite de marca O. nr. 36235, în privinţa clasei 30, pentru produsul făină.
În motivarea acţiunii, al cărei temei în drept a fost art. 45 lit. a) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, s-a susţinut că reclamanta produce făină cu această marcă, iar pârâta refuză să-i dea în folosinţă marca O. pentru făină, pe care o deţine, dar nu a folosit-o niciodată efectiv.
După administrarea probei cu înscrisuri şi interogatorii, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a pronunţat sentinţa civilă nr. 1061 din 22 decembrie 2004, prin care a respins ca neîntemeiată acţiunea.
A reţinut instanţa, în esenţă, că cererea pârâtei de înregistrare a mărcii O. nr. 36235 a fost admisă la protecţie la data de 18 august 2000 şi a fost publicată în Buletinul Oficial de Proprietate Intelectuală, secţiunea Mărcii nr. 4/2000, iar certificatul de înregistrare a mărcii a fost eliberat de O.S.I.M. la data de 10 octombrie 2000, către pârâtă.
Ca atare, nu sunt întrunite cerinţele art. 45 lit. a) din Legea nr. 84/1998 care să justifice decăderea pârâtei din dreptul la marcă, timp de cinci ani, datorită incertitudinii în legătură cu aproprierea mărcii până la data înregistrării mărcii în Registrul Naţional al Mărcilor. Acest fapt a determinat instanţa să aprecieze că lipsa de folosinţă este justificată la data introducerii acţiunii.
Apelul declarat de reclamantă a fost admis, prin Decizia civilă nr. 265 din 30 iunie 2005 pronunţată de Curtea de apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală. A fost schimbată în parte sentinţa, în sensul că acţiunea a fost respinsă ca prematur formulată.
În motivarea deciziei, instanţa de apel, reţinând drept corectă situaţia de fapt şi interpretarea în drept a primei instanţe, a considerat că numai după împlinirea termenului de 5 ani, ce curge de la data publicării mărcii în Registrul Naţional, cererea poate fi analizată pe fond, până atunci fiind calificată ca prematură.
Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs atât reclamanta SC L. cât şi pârâta SC R.D.
Ambele recurente au invocat nelegalitatea deciziei, motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea recursului său, reclamanta a susţinut în esenţă că este greşită aprecierea instanţelor privind curgerea termenului de 5 ani prevăzut de art. 45 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 84/1998 cel mai devreme de la data înregistrării mărcii în Registrul Naţional al Mărcilor, în realitate, acest termen curgând de la data obţinerii protecţiei de către pârâtă (8 octombrie 1996), în cel mai rău caz, de la intrarea în vigoare a Legii nr. 84/1998 (23 iulie 1998). Ca atare se solicită modificarea deciziei şi pe fond admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată, interesul său, care produce făină sub numele O. din luna august 2002, fiind evident.
În recursul său, pârâta SC R.D. SA susţine că în mod greşit în apel acţiunea a fost respinsă ca prematură, în condiţiile în care toate probele privind fondul litigiului fuseseră administrate.
Cu privire la recursul reclamantei, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins conform art. 312 C. proc. civ, pentru următoarele considerente, care motivează deopotrivă admiterea recursului pârâtei:
Pârâta SC R.D. SA este titulara dreptului la marca nr. 36235 O. verbală albă pe fond albastru, dobândind protecţie pe teritoriul României pe termen de zece ani de la data de 8 octombrie 1996 pentru mai multe clase de produse şi servicii, inclusiv clasa 30 (cafea, ceai, zahăr, orez, tapioca, sagou, înlocuitori de cafea, făină şi preparate făcute din cereale, pâine, miere, sirop de melasă, drojdie, praf de copt, sare, muştar, oţet, sosuri, mirodenii, gheaţă).
Cererea de înregistrare, depusă la data menţionată, i-a fost aprobată pârâtei abia în anul 2000, astfel cum este necontestat.
La data de 16 martie 2004 titulara mărcii i-a comunicat reclamantei că prin folosirea mărcii O. săvârşeşte acte de concurenţă neloială, sancţionate atât de legislaţia internă, cât şi de Convenţia de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale din 1983, revizuită. Ca atare, a invitat-o pe SC M.L. SA să soluţioneze pe cale amiabilă diferendul.
În urma eşuării acestei căi de negociere, reclamanta a promovat acţiunea de faţă, prin care pretinde apărarea pe cale judiciară a dreptului său de a produce în continuare făină marca O., cu motivarea că pârâta nu a folosit timp de 5 ani de la data acordării protecţiei dreptul conferit de marcă.
Cum bine au reţinut ambele instanţe, sancţiunea decăderii din drepturile conferite de marcă (consacrată pentru prima dată prin Legea nr. 84/1998) nu poate opera împotriva unui titular care abia în anul 2000 a avut certitudinea acordării acestei protecţii, căci contra non valentem non currit praescriptio.
În tăcerea legii speciale sub aspectul menţionat, conduita pasivă a pârâtei se încadrează în limitele prevăzute de legea generală şi de principiile de drept ale exercitării unui drept.
În limitele celor zece ani pentru care s-a acordat protecţie dreptului la marca O. pârâtei, aceasta are libertatea de a uza de dreptul conferit, neputând fi sancţionată pentru abuz.
În aplicarea art. 45 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 84/1998, invocat de recurenta-reclamantă, trebuie verificat dacă cerinţele acestui text sunt sau nu îndeplinite în speţă, verificare pe care pertinent şi corect prima instanţă a făcut-o:
Conform acestui text de lege, orice persoană interesată poate solicita Tribunalului Bucureşti, oricând în cursul duratei de protecţie a mărcii, decăderea titularului din drepturile conferite de marcă dacă fără motive justificate, marca nu a făcut obiectul unei folosiri efective pe teritoriul României într-o perioadă neîntreruptă de 5 ani, pentru produsele sau serviciile pentru care aceasta a fost înregistrată .
Reclamanta susţine că este o asemenea persoană interesată, în sensul textului legal anterior redat, cu motivarea că produce ea însăşi făină marca O. din august 2002.
Chiar noţiunea de „persoană interesată" este discutabilă în speţă, atâta timp cât, potrivit unei interpretării tradiţionale, interesul promovării unei acţiuni în justiţie trebuie să fie, printre altele, juridic şi legitim, adică în concordanţă cu legea şi cu regulile de convieţuire socială.
În speţă, cum a rezultat din expunerea rezumată a lucrărilor dosarului, abia după ce a fost sesizată că practică concurenţă neloială, folosind o marcă al cărei titular era o altă persoană, reclamanta şi-a vădit interesul în decăderea pârâtei din dreptul de a folosi marca.
O altă caracteristică a interesului care se cere a fi întrunită pentru promovarea oricărei acţiuni este aceea de a fi născut şi actual. Demersul la justiţie este substitutul „războiului" (bellum iustus quibus est necessitas). Cum nu există „război preventiv", nu există nici „proces preventiv".
Reclamanta nu are un interes născut şi actual pentru a fi protejat juridiceşte.
Acţiunea de faţă nu se poate încadra printre cele care, prin excepţie, pot fi promovate cu caracter preventiv, cum ar fi cele prevăzute de art. 110 C. proc. civ.
Dincolo de inexistenţa unui interes legitim şi actual din analiza pertinentă pe care instanţa de fond a făcut-o, rezultă că nici cealaltă condiţie, prevăzută de textul special al art. 45 alin. (1) lit. a) din lege, nu este îndeplinită.
Într-adevăr, s-a demonstrat incontestabil că nefolosirea de către pârâtă a mărcii pentru produsul făină nu poate fi calificată ca „fără motive justificate", pentru a atrage decăderea, astfel cum solicită reclamanta.
Fiind realizată o judecată în fond, în mod corect acţiunea a fost respinsă ca nefondată de către Tribunalul Bucureşti, a cărui sentinţă, fiind legală şi temeinică, va fi păstrată în urma respingerii recursului reclamantei şi a admiterii recursului pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de SC R.D. SA comuna Rieni, judeţul Bihor, împotriva deciziei civile nr. 265 din 30 iunie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea.
Modifică Decizia recurată, în sensul că respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC L. SA comuna Pantelimon împotriva sentinţei civile nr. 1061 din 22 decembrie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC L. SA Pantelimon împotriva aceleaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 10572/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 10467/2005. Civil → |
|---|
